Daca nu-l suporti pe Tariceanu sau il consideri un premier prost, nu trebuie sa te-arunci neaparat la poalele lui Basescu si sa girezi astfel in ochii majoritatii un partid al carui singur merit e ca exista.
S-a intimplat repede si probabil cam devreme. PD a sarit in citeva luni, fara sa faca mai nimic, de la 25-30 la suta in sondaje la 40-45. Unii au frisoane, liberalii spre exemplu, altii jubileaza. Timp si neostoit. La mijloc, o mina de sceptici incurabili, usor nedumeriti de cit de laxe au ramas, dupa 17 ani de tranzitie, granitele conformismului. De cit de facil e sa tragi sub aceeasi specie electorala o mie de predicate cu un singur subiect: Partidul Democrat. Exista desigur o explicatie pe care o ingina metodic pina si ultimul muritor. Ea se numeste Traian Basescu. Mai greu e daca-l pui sa continue. Pentru ca, intre „e de-al nostru“ si „a condamnat comunismul“, nuantele tind spre zero. Daca insisti, te alegi cel mult cu un „ce vrei, domnule, da-mi unul mai bun si mai vorbim“. Cita simplitate, ce bun-simt, cit rezon. Sigur, formula succesului n-a fost inventata de Traian Basescu, desi in potenta ei doar actualul presedinte a crezut pina la capat. Se numeste simplu, ca sa inteleg si eu: anti. Trebuie sa fii anti. In primul rind anti-guvern. Constantinescu si-a asumat novice guvernarea CDR pina la capat, chit ca, spre capatul ei, aceasta nu mai spunea nimic nimanui. Ion Iliescu a bijbiit-o consecvent. Traian Basescu, om dintr-o bucata, decis si fara complexe, a fost anti guvern de la bun inceput. Idiotii de care vom vorbi ceva mai incolo au crezut si cred in continuare ca actuala Constitutie nu i-a priit deloc. Ca nu se-mpaca cu ea si basta. Ca pur si simplu nu-l incape. In realitate, e greu de crezut ca, pentru binele sau politic, s-ar fi putut inventa una mai potrivita. Una care sa-i permita sa fie in egala masura si cu maxim de profit si la putere, si in opozitie. A doua conditie a succesului se numeste lupta anti-coruptie si a venit aproape de la sine, asta chiar si daca excludem contributia de patru ani a lui Adrian Nastase. Ultimul anti, jertfa pe altarul intelighentiei, avea sa fie, e drept, cu o usoara stringere de inima la inceput, anti-comunismul. Trageti linie, adunati profitul si rotunjiti rezultatul. Va spun INSOMAR, IMAS, CURS si CSOP. Guvernul e la pamint, chiar daca e probabil singura institutie a statului care, orice s-ar intimpla, trebuie totusi sa functioneze si sa mai si faca ceva, in timp ce PD, despre care mai stim doar ca exista, e in culmea popularitatii. Dar Basescu n-ar fi fost o explicatie suficienta fara aportul idiotilor de care promiteam sa vorbesc. Pe scurt. Idiotul recent functioneaza dupa urmatoarea schema. Pentru ca uraste, pe buna dreptate de altfel, coruptia, comunismul si statul, pe care-l identifica insa doar cu guvernul, idiotul nu e idiot destul daca nu simte si nevoia sa se justifice. Sa-si investeasca ura in primul venit dispus sa i-o capitalizeze. In schimb, ce nu intelege idiotul nostru e ca, daca esti impotriva unora, pentru a ramine onorabil, nu trebuie sa fii neaparat de partea cealalta. In cazul de fata, daca nu-l suporti pe Tariceanu sau il consideri un premier prost, nu trebuie sa te-arunci neaparat la poalele lui Basescu si sa girezi astfel in ochii majoritatii un partid al carui singur merit e ca exista. La cum stie Tariceanu sa-si dea cu stingu, in dreptu, e suficient sa-i dai cind si cind cite un brinci. Ca de restul se ocupa consilierii lui.
E suficient sa taxezi cu egala masura mizeria si erorile oriunde ar fi ele, la dreapta sau la stinga, la putere sau in opozitie, la Palatul Victoria sau la Cotroceni.
Marţi, 03 iul
luni, 23 februarie 2009
Guvernarea din Kiseleff
S-a mai încheiat o sesiune. Parlamentarii se vor întoarce la toamnă, bronzaţi, bine dispuşi, refăcuţi în două luni de vacanţă din cele trei date lor de ei înşişi prin lege. Erau atât de obosiţi, încât în ultima vreme nici nu mai puteau să lucreze: fie nu mai ajungeau pur şi simplu la treabă, fie aveau probleme grave de concentrare. Totuşi, în câteva rânduri, au reuşit să-şi adune minţile şi trupurile la un loc ca să voteze câte o lege. Ultima dintre ele – Legea pensiilor – este cel mai răsunător exemplu despre cum guvernează PSD în locul PNL.
Guvernul Alianţei dădea şi el multe semne de slăbiciune – mai ales în Senat, unde nu era majoritar, iar răfuiala cu social-democraţii i-a anihilat legi importante, situaţia remediindu-se la Cameră -, dar guvernul liberal pare să se fi prăbuşit definitiv la picioarele pesediştilor. E greu de spus la ce se gândea premierul Călin Popescu Tăriceanu când îi replica preşedintelui Traian Băsescu, chitit să facă prin anticipate o „majoritate transparentă”, că nu are nevoie de o nouă majoritate parlamentară pentru a guverna, însă, într-un anume sens, avea dreptate.
De ce i-ar mai trebui un larg suport în Legislativ când poate ceda o parte din competenţele de legiferare unui partid puternic care să guverneze, astfel, direct din parlament, în timp ce Cabinetul liberal se arată lumii la Palatul Victoria?! Exemplele din ultimele două luni arată că asta s-a şi întâmplat, de fapt. PSD şi-a trecut cu brio prin Senat – situaţia fiind puţin probabil să se schimbe la Cameră – toate iniţiativele cu impact social.
Două legi pentru protecţia chiriaşilor din casele naţionalizate, amândouă prelungind termenele de evacuare şi obligând administraţiile fie să asigure locuinţe corespunzătoare, fie să subvenţioneze chiriile pentru evacuaţi. Altele două prevăd subvenţionarea chiriilor tinerilor săraci şi ale elevilor care învaţă în afara localităţilor de domiciliu, alta dă fonduri românilor de pretutindeni, alta transformă în bani tichetele de călătorie neutilizate de pensionari, alta le măreşte acestora substanţial pensiile etc.
Cea din urmă a fost votată inclusiv de opoziţia pedistă, căci cine se opune milioanelor de vârstnici săraci care-şi leagă voturile de punctul de pensie. Nici măcar guvernul care a mormăit că nu are bani, nici măcar preşedintele Băsescu n-o s-o facă. PSD a ieşit în câştig, din punct de vedere electoral (împărţind doar o mică parte cu ceilalţi), aşa cum a obţinut un avantaj politic şi de imagine din respingerea, la Senat, a legii de abilitare a guvernului de a emite ordonanţe şi din adoptarea moţiunii pe tema agriculturii. A negociat abilitarea contra şefia TVR şi i s-a dat, iar pe prea sigurul de sine ministru Decebal Remeş l-a obligat să înghită planul de măsuri ca pe bomboanele agricole.
S-ar putea crede că PNL nu are încotro, că este constrâns, şantajat să accepte măsuri care nu-i plac. Fals! Se află într-o situaţie de consimţământ. Premierul Tăriceanu a fost de acord, în două rânduri, să facă din PSD vioara întâi, social-democrată, a guvernării liberale: atunci când s-a despărţit de PD şi atunci când a refuzat anticipatele. Consecinţele deciziilor sale politice erau încă de pe atunci evidente, însă ele au fost asumate tacit din ambiţia de a-şi duce mandatul până la capăt şi din convingerea că PSD poate fi un coechipier de Putere după alegerile din 2008, iar o notă populistă nu strică electoral unui guvern liberal impopular. Ceea ce deranjează, acum, PNL este doar faptul că PSD cântă prea tare. Şi este numai începutul. Într-un an de zile, statul va deveni social-democrat şi ocupat cu pomeni electorale, sub presiunea guvernării pesediste din Kiseleff.
Guvernul Alianţei dădea şi el multe semne de slăbiciune – mai ales în Senat, unde nu era majoritar, iar răfuiala cu social-democraţii i-a anihilat legi importante, situaţia remediindu-se la Cameră -, dar guvernul liberal pare să se fi prăbuşit definitiv la picioarele pesediştilor. E greu de spus la ce se gândea premierul Călin Popescu Tăriceanu când îi replica preşedintelui Traian Băsescu, chitit să facă prin anticipate o „majoritate transparentă”, că nu are nevoie de o nouă majoritate parlamentară pentru a guverna, însă, într-un anume sens, avea dreptate.
De ce i-ar mai trebui un larg suport în Legislativ când poate ceda o parte din competenţele de legiferare unui partid puternic care să guverneze, astfel, direct din parlament, în timp ce Cabinetul liberal se arată lumii la Palatul Victoria?! Exemplele din ultimele două luni arată că asta s-a şi întâmplat, de fapt. PSD şi-a trecut cu brio prin Senat – situaţia fiind puţin probabil să se schimbe la Cameră – toate iniţiativele cu impact social.
Două legi pentru protecţia chiriaşilor din casele naţionalizate, amândouă prelungind termenele de evacuare şi obligând administraţiile fie să asigure locuinţe corespunzătoare, fie să subvenţioneze chiriile pentru evacuaţi. Altele două prevăd subvenţionarea chiriilor tinerilor săraci şi ale elevilor care învaţă în afara localităţilor de domiciliu, alta dă fonduri românilor de pretutindeni, alta transformă în bani tichetele de călătorie neutilizate de pensionari, alta le măreşte acestora substanţial pensiile etc.
Cea din urmă a fost votată inclusiv de opoziţia pedistă, căci cine se opune milioanelor de vârstnici săraci care-şi leagă voturile de punctul de pensie. Nici măcar guvernul care a mormăit că nu are bani, nici măcar preşedintele Băsescu n-o s-o facă. PSD a ieşit în câştig, din punct de vedere electoral (împărţind doar o mică parte cu ceilalţi), aşa cum a obţinut un avantaj politic şi de imagine din respingerea, la Senat, a legii de abilitare a guvernului de a emite ordonanţe şi din adoptarea moţiunii pe tema agriculturii. A negociat abilitarea contra şefia TVR şi i s-a dat, iar pe prea sigurul de sine ministru Decebal Remeş l-a obligat să înghită planul de măsuri ca pe bomboanele agricole.
S-ar putea crede că PNL nu are încotro, că este constrâns, şantajat să accepte măsuri care nu-i plac. Fals! Se află într-o situaţie de consimţământ. Premierul Tăriceanu a fost de acord, în două rânduri, să facă din PSD vioara întâi, social-democrată, a guvernării liberale: atunci când s-a despărţit de PD şi atunci când a refuzat anticipatele. Consecinţele deciziilor sale politice erau încă de pe atunci evidente, însă ele au fost asumate tacit din ambiţia de a-şi duce mandatul până la capăt şi din convingerea că PSD poate fi un coechipier de Putere după alegerile din 2008, iar o notă populistă nu strică electoral unui guvern liberal impopular. Ceea ce deranjează, acum, PNL este doar faptul că PSD cântă prea tare. Şi este numai începutul. Într-un an de zile, statul va deveni social-democrat şi ocupat cu pomeni electorale, sub presiunea guvernării pesediste din Kiseleff.
Postul de ministru, un intermezzo in cariera de starleta TV a lui Cioroianu
Adrian Cioroianu si-a inceput mandatul de ministru de externe avand constiinta ca, pentru o perioada, trebuie sa mearga precum fachirul pe cioburi: incet si cu atentie maxima. Toate semnalele impuneau o asemenea atitudine. Decaderea lui Razvan Ungureanu, prins in lupta dintre Palate, atitudinea lui Traian Basescu fata de nominalizarea sa si semnalele diplomatice l-au pus pe Cioroianu in defensiva.
Aceasta era o postura neobisnuita pentru un politician ridicat exclusiv prin puterea tubului catodic. Un personaj obisnuit sa apara in show-uri televizate pe teme de istorie, politica, life-style, sau sa scrie editoriale despre fotbal, filosofie sau politologie. Mai mult, Cioroianu a fost singurul parlamentar implicat in mega-productia „Mari romani“ a televiziunii publice, evident, din pozitia de istoric. Atitudinea de tip „low-profile“ a durat putin, in primul rand pentru ca au aparut intalnirile bilaterale, sub lumina reflectoarelor, dar poate si pentru ca era plictisitoare. Suprapunerea datelor genetice ale unui star media peste rigorile diplomatiei este devastatoare si o consider principala cauza a gafelor lui Cioroianu.
Prima scapare a lui Cioroianu a coincis cu prima intalnire bilaterala. La Belgrad, Cioroianu a dat mana cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov, cu mana stanga cuprinzandu-i bratul deasupra cotului, un gest care in comunicarea gestuala inseamna dominarea partenerului de discutie. Un astfel de gest nu se face in lumea diplomatica, chiar daca da bine la televizor.
Cioroianu este atent la rotunjirea cuvintelor
si la cursivitatea propozitiei, si de aici apar confuziile – Gaza / Tel Aviv sau Georgia/Azerbaidjan. Evident ca este vorba si de slaba pregatire pentru iesirile publice, diplomatii din MAE fiind exasperati de faptul ca Cioroianu nu respecta instructajul directiilor de specialitate.
Daca ar fi respectat protocolul diplomatic, Cioroianu ar fi stiut ca trebuia sa emita o fraza coerenta dupa ce doamna Rice si-a terminat explicatiile pentru presa, sau sa nu spuna nimic. In nici un caz sa aprobe sacadat. Dar si acest „Yes, yes, of course“ isi are originea intr-un comportament de tip talk-show, unde trebuie sa spui mereu ceva ca sa ramana operatorul cu prim-plan pe tine.
Aceasta era o postura neobisnuita pentru un politician ridicat exclusiv prin puterea tubului catodic. Un personaj obisnuit sa apara in show-uri televizate pe teme de istorie, politica, life-style, sau sa scrie editoriale despre fotbal, filosofie sau politologie. Mai mult, Cioroianu a fost singurul parlamentar implicat in mega-productia „Mari romani“ a televiziunii publice, evident, din pozitia de istoric. Atitudinea de tip „low-profile“ a durat putin, in primul rand pentru ca au aparut intalnirile bilaterale, sub lumina reflectoarelor, dar poate si pentru ca era plictisitoare. Suprapunerea datelor genetice ale unui star media peste rigorile diplomatiei este devastatoare si o consider principala cauza a gafelor lui Cioroianu.
Prima scapare a lui Cioroianu a coincis cu prima intalnire bilaterala. La Belgrad, Cioroianu a dat mana cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov, cu mana stanga cuprinzandu-i bratul deasupra cotului, un gest care in comunicarea gestuala inseamna dominarea partenerului de discutie. Un astfel de gest nu se face in lumea diplomatica, chiar daca da bine la televizor.
Cioroianu este atent la rotunjirea cuvintelor
si la cursivitatea propozitiei, si de aici apar confuziile – Gaza / Tel Aviv sau Georgia/Azerbaidjan. Evident ca este vorba si de slaba pregatire pentru iesirile publice, diplomatii din MAE fiind exasperati de faptul ca Cioroianu nu respecta instructajul directiilor de specialitate.
Daca ar fi respectat protocolul diplomatic, Cioroianu ar fi stiut ca trebuia sa emita o fraza coerenta dupa ce doamna Rice si-a terminat explicatiile pentru presa, sau sa nu spuna nimic. In nici un caz sa aprobe sacadat. Dar si acest „Yes, yes, of course“ isi are originea intr-un comportament de tip talk-show, unde trebuie sa spui mereu ceva ca sa ramana operatorul cu prim-plan pe tine.
PRM dispare, specia, nu
Ioana Lupea: "PNG nu este alceva decat o mutatie suferita de PRM, aparuta dupa aderarea Romaniei la NATO si UE".
La 4%, partidul lui C.V. Tudor se lupta cu irelevanta, dupa ce in 2000 ameninta presedintia Romaniei si se profila ca a doua forta politica. Sansa PRM de a intra in parlament la alegerile din 2008 este in marja de eroare a sondajelor de opinie.
O creatie a tranzitiei, incrucisare de laborator intre securisti, nationalist-comunisti si oportunisti de pripas, ca Nati Meir, PRM si-a epuizat puterea de atractie electorala in numai doi ani. Ceea ce nu inseamna ca specia va disparea: PNG nu este altceva decat o mutatie suferita de PRM, aparuta dupa aderarea Romaniei la NATO si UE. Si nu este exclus ca „sponsorii” PRM sa-si fi schimbat pariul pe Gigi Becali, stupefiant de usor acceptat in rolul de om politic de toata lumea - de la Viorel Hrebenciuc la Traian Basescu - si chiar incurajat sa si-l asume.
Trebuie spus ca PRM va muri, daca se va intampla ceea ce anunta sondajele de opinie, din cauze naturale. Romania Mare plateste incapacitatea sa de innoire - cu Olguta Vasilescu nu se face primavara -, de a-si exploata ponderea parlamentara in favoarea alegatorilor si sufera ca urmare a clonarii de catre Traian Basescu si Gigi Becali a discursului antisistem marca C.V. Tudor, el insusi in cadere in intentiile de vot (de la 13% in octombrie 2006, Gallup, la 10% in aprilie 2007, CSOP).
PRM nu a reusit sa ajunga la putere decat o scurta bucata de vreme, iar C.V. Tudor s-ar afla la a cincea candidatura pentru functia de presedinte, dupa patru esecuri. Ceea ce il face pe simpatizantul PRM sa simta ca-si iroseste din nou votul si sa se reorienteze spre figuri si formatiuni politice noi si cu mai multe sanse de finalizare, primele optiuni fiind PNG si PD.
Ca profil, alegatorii PRM si ai PNG au opinii antisistem identice, drenarea nemultumitilor Romaniei in bazinul electoral al lui Gigi Becali fiind un fenomen natural
. Nu numai aparitia PNG a dat un branci PRM pe scari, ci si Traian Basescu impreuna cu PD. Retorica justitiara a sefului statului a facut 46% din alegatorii PRM sa voteze „nu” la referendum, potrivit exit-pollului Insomar-Metro Media Transilvania, impotriva recomandarii partidului.
Aproape sigur o parte dintre acestia au facut deja pasul spre PD, satisfacuti si de retorica nationalist-ortodoxista a lui Emil Boc (vezi pozitia acestuia in legatura cu retrocedarea bunurilor catre Biserica Greco-Catolica si cu statutul minoritatilor nationale). In Transilvania PRM a ramas, potrivit unor studii sociologice neoficiale, cu doar 1,8%, in timp
ce PD a urcat la 16,5%, dobandind prima pozitie. Practic, adversarii politici ai UDMR in Transilvania au devenit democratii.
Cu sau fara vot uninominal, parlamentul de dupa alegerile din 2008 va fi diferit ca structura politica de cel actual, compus majoritar din forte politice in aparenta proaspete, dar cu originea in cele „vechi”. Locul PRM va fi luat probabil de PNG, al UDMR, de o alianta maghiara formata de Uniune cu opozitia condusa de Tokes Laszlo. PD si PLD se vor topi previzibil intr-un partid popular pro-prezidential, iar PNL
intr-o coalitie liberala croita impreuna cu Emil Constantinescu si PNTCD. Doar PSD si-a terminat transformarile. La vremuri noi, tot ei, cu alte etichete.
La 4%, partidul lui C.V. Tudor se lupta cu irelevanta, dupa ce in 2000 ameninta presedintia Romaniei si se profila ca a doua forta politica. Sansa PRM de a intra in parlament la alegerile din 2008 este in marja de eroare a sondajelor de opinie.
O creatie a tranzitiei, incrucisare de laborator intre securisti, nationalist-comunisti si oportunisti de pripas, ca Nati Meir, PRM si-a epuizat puterea de atractie electorala in numai doi ani. Ceea ce nu inseamna ca specia va disparea: PNG nu este altceva decat o mutatie suferita de PRM, aparuta dupa aderarea Romaniei la NATO si UE. Si nu este exclus ca „sponsorii” PRM sa-si fi schimbat pariul pe Gigi Becali, stupefiant de usor acceptat in rolul de om politic de toata lumea - de la Viorel Hrebenciuc la Traian Basescu - si chiar incurajat sa si-l asume.
Trebuie spus ca PRM va muri, daca se va intampla ceea ce anunta sondajele de opinie, din cauze naturale. Romania Mare plateste incapacitatea sa de innoire - cu Olguta Vasilescu nu se face primavara -, de a-si exploata ponderea parlamentara in favoarea alegatorilor si sufera ca urmare a clonarii de catre Traian Basescu si Gigi Becali a discursului antisistem marca C.V. Tudor, el insusi in cadere in intentiile de vot (de la 13% in octombrie 2006, Gallup, la 10% in aprilie 2007, CSOP).
PRM nu a reusit sa ajunga la putere decat o scurta bucata de vreme, iar C.V. Tudor s-ar afla la a cincea candidatura pentru functia de presedinte, dupa patru esecuri. Ceea ce il face pe simpatizantul PRM sa simta ca-si iroseste din nou votul si sa se reorienteze spre figuri si formatiuni politice noi si cu mai multe sanse de finalizare, primele optiuni fiind PNG si PD.
Ca profil, alegatorii PRM si ai PNG au opinii antisistem identice, drenarea nemultumitilor Romaniei in bazinul electoral al lui Gigi Becali fiind un fenomen natural
. Nu numai aparitia PNG a dat un branci PRM pe scari, ci si Traian Basescu impreuna cu PD. Retorica justitiara a sefului statului a facut 46% din alegatorii PRM sa voteze „nu” la referendum, potrivit exit-pollului Insomar-Metro Media Transilvania, impotriva recomandarii partidului.
Aproape sigur o parte dintre acestia au facut deja pasul spre PD, satisfacuti si de retorica nationalist-ortodoxista a lui Emil Boc (vezi pozitia acestuia in legatura cu retrocedarea bunurilor catre Biserica Greco-Catolica si cu statutul minoritatilor nationale). In Transilvania PRM a ramas, potrivit unor studii sociologice neoficiale, cu doar 1,8%, in timp
ce PD a urcat la 16,5%, dobandind prima pozitie. Practic, adversarii politici ai UDMR in Transilvania au devenit democratii.
Cu sau fara vot uninominal, parlamentul de dupa alegerile din 2008 va fi diferit ca structura politica de cel actual, compus majoritar din forte politice in aparenta proaspete, dar cu originea in cele „vechi”. Locul PRM va fi luat probabil de PNG, al UDMR, de o alianta maghiara formata de Uniune cu opozitia condusa de Tokes Laszlo. PD si PLD se vor topi previzibil intr-un partid popular pro-prezidential, iar PNL
intr-o coalitie liberala croita impreuna cu Emil Constantinescu si PNTCD. Doar PSD si-a terminat transformarile. La vremuri noi, tot ei, cu alte etichete.
Romania, o republica bananiera?
Avem cel putin doua realitati paralele: una cu trupele model dotate cu tehnologia secolului XXI si alta cu improvizatia "made in Romania" pentru tot ce inseamna viata unei populatii de care nu-i mai pasa nici unui politician.
Una dintre caracteristicile functionale ale unei republici bananiere de tip clasic, ca acelea finantate odata de CIA in spatiul Americii Centrale si de Sud, sau ale dictaturilor de toate culorile, este data de prezenta unei discrepante extreme intre nivelul de viata si preocuparile unitatii centrale a puterii si restul tarii. Ca si de existenta unei politici externe conforma standardelor internationale, mereu in cautare de surse de credibilizare, dar foarte departe, daca nu chiar fara nici un fel de legatura cu realitatea interna.
Alunecam, usor si sigur, spre acelasi tip de realitate. La reuniunea CSAT de saptamana trecuta s-a luat decizia de a suplimenta nivelul de trupe care vor actiona pe spatii externe. Un gest firesc, de tara responsabila membra NATO si doritoare sa-si intareasca statutul si credibilitatea destul de subrede pe plan international. Pana aici nimic rau, dupa cum, in acelasi context, benefica ar putea fi si organizarea Summitului NATO, in vara viitoare, la Bucuresti. Da, numai ca, in aceeasi zi, televiziunile de acasa difuzau si o scena antologica din timpul desfasurarii unei sedinte de guvern: domnul Tariceanu se rastea la bietul sau ministru Nicolaescu, spunandu-i sa gaseasca un specialist pentru situatii de urgenta care sa se ocupe de sanatatea populatiei in situatia dramatica provocata de valul de canicula. Si adauga atat de frumos domnul Tariceanu: sa aduci pe seful de la Urgenta sau de la Municipal, pe unul din astia de stiu sa se ocupe de urgente!
Asta demonstreaza ca avem cel putin doua realitati paralele: una cu trupele model dotate cu tehnologia secolului XXI si alta cu improvizatia "made in Romania" pentru tot ce inseamna viata unei populatii de care nu-i mai pasa nici unui politician. Stim sa organizam ca nimeni altii conferinte, seminarii si dezbateri, urmate de zaiafeturile de rigoare. Evident, toate cu o imensa contributie de la bugetul national. Ce este interesant e modul in care participantilor la evenimentele festive li se creeaza, in buna traditie mostenita de la protocoalele lui Ceausescu, un cordon sanitar impermeabil care sa-i apere cat mai eficace de restul muritorilor. Dar si de realitate.
Plimbati cu un alai surprinzator si usor jenant pentru ei (coloane precedate de motociclisti, incadrate cat mai vizibil si mitocanesc de baietii de la SPP pe trasee inchise circulatiei publice), de unde sa stie cei de la NATO cum este in realitate cu sistemul de protectie in caz de urgente civile? Orice fenomen climatic extrem este pentru noi un dezastru extrem. Si realitatea crunta este ca nu avem constituite nici un fel de sisteme nationale de raspuns, cat de cat coerente si functionale.
Sa ne fereasca Dumnezeu sa se petreaca vreun atentat in Bucuresti si sa trebuiasca sa se formeze culoare speciale pentru transporturile de urgenta pe strazile sau bulevardele noastre deja impract
Una dintre caracteristicile functionale ale unei republici bananiere de tip clasic, ca acelea finantate odata de CIA in spatiul Americii Centrale si de Sud, sau ale dictaturilor de toate culorile, este data de prezenta unei discrepante extreme intre nivelul de viata si preocuparile unitatii centrale a puterii si restul tarii. Ca si de existenta unei politici externe conforma standardelor internationale, mereu in cautare de surse de credibilizare, dar foarte departe, daca nu chiar fara nici un fel de legatura cu realitatea interna.
Alunecam, usor si sigur, spre acelasi tip de realitate. La reuniunea CSAT de saptamana trecuta s-a luat decizia de a suplimenta nivelul de trupe care vor actiona pe spatii externe. Un gest firesc, de tara responsabila membra NATO si doritoare sa-si intareasca statutul si credibilitatea destul de subrede pe plan international. Pana aici nimic rau, dupa cum, in acelasi context, benefica ar putea fi si organizarea Summitului NATO, in vara viitoare, la Bucuresti. Da, numai ca, in aceeasi zi, televiziunile de acasa difuzau si o scena antologica din timpul desfasurarii unei sedinte de guvern: domnul Tariceanu se rastea la bietul sau ministru Nicolaescu, spunandu-i sa gaseasca un specialist pentru situatii de urgenta care sa se ocupe de sanatatea populatiei in situatia dramatica provocata de valul de canicula. Si adauga atat de frumos domnul Tariceanu: sa aduci pe seful de la Urgenta sau de la Municipal, pe unul din astia de stiu sa se ocupe de urgente!
Asta demonstreaza ca avem cel putin doua realitati paralele: una cu trupele model dotate cu tehnologia secolului XXI si alta cu improvizatia "made in Romania" pentru tot ce inseamna viata unei populatii de care nu-i mai pasa nici unui politician. Stim sa organizam ca nimeni altii conferinte, seminarii si dezbateri, urmate de zaiafeturile de rigoare. Evident, toate cu o imensa contributie de la bugetul national. Ce este interesant e modul in care participantilor la evenimentele festive li se creeaza, in buna traditie mostenita de la protocoalele lui Ceausescu, un cordon sanitar impermeabil care sa-i apere cat mai eficace de restul muritorilor. Dar si de realitate.
Plimbati cu un alai surprinzator si usor jenant pentru ei (coloane precedate de motociclisti, incadrate cat mai vizibil si mitocanesc de baietii de la SPP pe trasee inchise circulatiei publice), de unde sa stie cei de la NATO cum este in realitate cu sistemul de protectie in caz de urgente civile? Orice fenomen climatic extrem este pentru noi un dezastru extrem. Si realitatea crunta este ca nu avem constituite nici un fel de sisteme nationale de raspuns, cat de cat coerente si functionale.
Sa ne fereasca Dumnezeu sa se petreaca vreun atentat in Bucuresti si sa trebuiasca sa se formeze culoare speciale pentru transporturile de urgenta pe strazile sau bulevardele noastre deja impract
Marko Bela a demisionat astăzi din Guvern
Preşedintele UDMR Marko Bela şi-a dat astăzi demisia din funcţia de vicepremier.
"Demisia mea nu se datorează unei insatisfacţii a activităţii mele în Guvern. Nu este un avertisment. UDMR rămâne în Guvern. (...) Eu voi continua să coordonez activitatea colegilor mei din Guvern, în calitate de preşedinte al UDMR", a precizat Marko Bela.
El a mai spus că de-a lungul mandatului său de vicepremier a participat la realizarea unor lucruri extrem de importante pentru ţară, precum integrarea României în Uniunea Europeană.
După referendumul din 19 mai, Bela a anunţat că se va retrage din Executiv pe data de 3 iulie, pentru a se putea dedica activităţilor de partid.
Preşedintele UDMR a spus că va avea consultări cu membrii conducerii UDMR, pentru a decide dacă va fi desemnată o altă persoană pentru funcţia de vicepremier. Marko Bela a deţinut funcţia de ministru de stat din decembrie 2004.
"Demisia mea nu se datorează unei insatisfacţii a activităţii mele în Guvern. Nu este un avertisment. UDMR rămâne în Guvern. (...) Eu voi continua să coordonez activitatea colegilor mei din Guvern, în calitate de preşedinte al UDMR", a precizat Marko Bela.
El a mai spus că de-a lungul mandatului său de vicepremier a participat la realizarea unor lucruri extrem de importante pentru ţară, precum integrarea României în Uniunea Europeană.
După referendumul din 19 mai, Bela a anunţat că se va retrage din Executiv pe data de 3 iulie, pentru a se putea dedica activităţilor de partid.
Preşedintele UDMR a spus că va avea consultări cu membrii conducerii UDMR, pentru a decide dacă va fi desemnată o altă persoană pentru funcţia de vicepremier. Marko Bela a deţinut funcţia de ministru de stat din decembrie 2004.
Numele lui Blaga, Frunzaverde si Duvac apar in „Dosarul Clisura“
Mugur Ciuvica sustine ca traficantii arestati in „Dosarul Clisura“ mentioneaza, in interceptarile convorbirilor telefonice, nume precum cele ale lui Vasile Blaga si Sorin Frunzaverde, dar si pe cel al lui Constantin Duvac, seful Directiei Cercetari Penale din cadrul IGP.
Numele fostilor ministri Vasile Blaga si Sorin Frunzaverde, dar si cel al sefului Directiei Cercetari Penale din cadrul IGP, comisarul Constantin Duvac, sunt strâns legate de “Dosarul Clisura”. Dezvaluirea a fost facuta de Grupul de Investigatii Politice (GIP) condus de Mugur Ciuvica si se bazeaza pe mai multe interceptari ale unor convorbiri telefonice, dar si pe marturiile unora dintre acuzati. Potrivit acestora, o parte din banii rezultati din contrabanda din “duty-free”-uri ar fi ajuns “la Bucuresti”, la “oameni mari”, precum Blaga, Frunzaverde sau comisarul Duvac. Cotidianul «Gardianul» a atras atentia, inca de la operarea primelor arestari in “Dosarul Clisura”, ca mai multi ofiteri de Politie retinuti au declarat in fata anchetatorilor ca primarul PD al comunei Pojejena ar fi controlat contrabanda din “duty-free”-uri, cu sprijinul fostului presedinte al Consiliului Judetean Caras-Severin, Sorin Frunzaverde, ajuns, ulterior, ministru al apararii.
Fostul ministru de interne Vasile Blaga, seful Directiei Cercetari Penale din cadrul IGP, comisarul Constantin Duvac, dar si ex-ministrul apararii nationale Sorin Frunzaverde ar fi fost „protectorii“ contrabandistilor din „duty-free“-urile de pe clisura Dunarii. Ipoteza a fost lansata de Grupul de Investigatii Politice (GIP) condus de Mugur Ciuvica si se bazeaza pe interceptari ale mai multor convorbiri telefonice care au avut loc intre inculpatii din „Dosarul Clisura“, dar si pe cateva marturii date in fata procurorilor DIICOT.
Reamintim ca „Dosarul Clisura“ s-a finalizat prin arestarea si trimiterea in judecata a primarului PD al comunei Pojejena, Omer Radovancovic, dar si a comandantului Politiei de Frontiera Caras, comisarul-sef Ion Cioanca, a sefului Sectorului Moldova Noua, subcomisarul Dorin Dolici Praja si a subcomisarului Nicusor Cocoana, responsabil cu prevenirea si combaterea infractiunilor transfrontaliere.
«Gardianul» a atras atentia inca de la primele arestari
Cotidianul «Gardianul» a prezentat, inca de la vremea operarii primelor arestari, o declaratie a subcomisarului Cocoana, potrivit caruia capul contrabandistilor, primarul Omer Radovancovic, ar fi beneficiat de sprijinul sefului Consiliului Judetean Caras-Severin, Sorin Frunzaverde, propulsat intre timp
in functia de ministru al apararii nationale. „Toate magazinele duty-free sunt construite cu acordul IGPF-ului si Directiei Politiei de Frontiera. Inspectorul-sef a fost protejat de cel care l-a numit politic – Omer. Acesta a numit politic toti sefii de la frontiera, de la sef de sector pâna la seful inspectoratului, prin PD, al carui primar e. Omer Radovancovic a fost sprijinit de seful lui de la Resita, Frunzaverde“, a declarat, printre altele, subcomisarul Cocoana in fata anchetatorilor.
«El trimitea bani
pâna si lui Blaga, ministru de interne»
Grupul de Investigatii Politice a intrat in posesia declaratiei unuia dintre martorii din „Dosarul Clisura“. Martorul respectiv a relatat in fata anchetatorilor despre discutiile purtate cu subcomisarul Cocoana, cu privire la „sprijinul“ de care acesta beneficiaza „de la nivel inalt“: „Zicea (Nicusor Cocoana - n.r.) ca are legaturi foarte puternice la Bucuresti si ca doar datorita lui se poate face treaba in zona. In fiecare seara, cand se scoteau ilegal tigari din shopuri, in jur de 500 de euro i se dadeau direct lui Cocoana prin Lupu George (patron de duty-free, contrabandist – n.r.), reprezentantul tuturor shop-urilor. Cocoana sustinea ca din acesti bani o treime merge la seful lui, Cioanca, de la Oravita, unde intra si el, o treime la directorul Frontierei de la Timisoara si o treime la Bucuresti. El prin asta ne facea sa credem ca toti cei care dadeam cota parte lui putem sta linistiti, stiind ca treaba este lasata de sus, de la Bucuresti, ca el trimitea bani pana si lui Blaga, ministrul de interne“.
Frunzaverde apare in interceptarile telefonice
O serie de inregistrari ale convorbirilor telefonice, efectuate de SRI la cererea procurorilor DIICOT si cu incuviintarea presedintelui Tribunalului Caras-Severin, fac referire la Sorin Frunzaverde, la vremea respectiva presedinte al Consiliului Judetean Caras-Severin. Una dintre inregistrari are loc intre George Lupu, unul dintre liderii contrabandistilor, si un anume Cristi, om de incredere al primarului Omer Radovancovic, in data de 25 ianuarie 2006, la ora 14:37:
Cristi: Da!
George Lupu: Cristi, eu am ajuns la Resita.
C.: Unde vrei sa ne vedem?
G.L.: Pai, nu stiu. Unde e Omer sa-i las asta? Unde e?
C.: Pai, eu nu stiu unde e, ca eu nu am vorbit cu el.
G.L.: Pai, tu unde esti?
C.: Eu, acuma, acasa.
G.L.: Pai, cred ca la Consiliu’ (judetean – n.r.) e el, nu? Pai, nu stiu, ca a zis ca se intalneste cu Frunzaverde, a zis.
C.: Da?
G.L.: Ca pentru asta adusei ala.
C.: Pai unde vrei sa ne vedem?
G.L.: Hai la Consiliu. Pai hai sa-i las...
Cateva zeci de minute mai tarziu, mai exact la ora 14.55, George Lupu este contactat telefonic de Omer Radovancovic:
George Lupu: Alo?!
Omer Radovancovic: Alo?! Hai! Unde esti tu? Poti sa vii in fata la Consiliu?
G.L.: Pai hai ca vin!
Trei zile mai tarziu, la ora 21.37, George Lupu discuta, tot telefonic, cu seful Vamii Port Moldova Veche, George Milutin:
George Lupu: Ca... asta, Omer, zise ca pleaca la Bucuresti maine cu Frunzaverde si ii zic: ba, nu stiu, vorbeste cu George, ca eu as vrea, sa stau o saptamana sa nu ma duc pe acolo. Stii!?
George Milutin: Foarte bine, foarte bine, e si indicat.
O jumatate de ora mai tarziu, la ora 22:11, George Lupu este sunat de primarul PD din Pojejena, Omer Radovancovic:
G.L.: Pai daca...iti dau eu, daca nu iti trebuie asa multi! Daca iti... Bani iti dau eu pentru Bucuresti!
O.R.: Da, bun. Cum vrei. Daca vrei... Eu stiu... Cum vrei tu. Ba, tu stii... Daca nu, maine seara. Cum crezi tu! Te gandesti!
In data de 1 martie, la ora 7.16, in timp ce Politia si Garda Financiara demarasera verificarile in magazinul sau duty-free, George Lupu este contactat de catre un angajat de-al sau, Sorin Corcoman:
S.C.: Alo?
G.L.: Da.
S.C.: Sorin sunt, tata.
G.L.: Da.
S.C.: Am luat cartela. Ce drac... ai reusit sa vorbesti cu cineva?
G.L.: Taticule, toti au telefoanele inchise.
S.C.: Ba... lasa!
G.L.: Uite, eu sunt cu Omer, toti au telefoanele inchise... Numai sa... trebuie... sa-l sun pe Frunzaverde.
S.C.: A! Si unde dracu’ il suni la sapte dimineata? Bun, noi terminam la opt jumate, noua cel tarziu suntem gata. Stii, dar iti dai seama, restul e varza pe acolo.
O zi mai tarziu, la sase minute dupa ora opt dimineata, George Lupu si Omer Radovancovic discuta despre cine i-ar fi putut turna, suspectandu-l pe primarul din Moldova Noua, Matei Lupu:
O.R.: Ti-am zis eu ca asta e! Dar ce, e valva in oras?!
G.L.: ‘Ai de capu’ meu, e dezastru! Deci, venira trei de la Vama, de la Brigada de la Timisoara...Deci, trimite Bucurestiul, Omere... Imi zisera astia de la Garda: Ba, George, nu stiu ce e la tine, dar Bucurestiul ne-a sunat azi-noapte mânca-ti-as...
O.R.: E mana lui! Eu am zis ca e mana lui, ca nu putea asta sa faca... o fi vorbit si asta, dar mana lui e de manevrat!
G.L.: Da, da.
O.R.: Iti dai seama ca a sunat undeva acolo la... si a zis: eu sunt primar, trimiteti pe astia de la... toti sunt corupti, ca de-aia n-a sunat la Politie, stia ca astia nu-l baga in seama...
G.L.: Spune-i lu’ ala, lu’ Frunzaverde, f.... in gura de nesimtit...
In aceeasi zi, la ora 19.05, George Lupu il suna pe Omer Radovancovic:
O.R.: Si am vorbit cu ala, ce-i sef, ii director sef, inspectorul de la Timis, cum il cheama pe ala?
G.L.: Chirila?
O.R.: Nu! ~la de la Timis, de la... nu de la... de la Timisoara, din Timisoara!
G.L.: E de la Politia Timis? Nu?!
O.R.: Cum drac?! A fost ala pe la... acolo, s-a dat la mine: ma, eu n-am treaba, sunt pus de PD, eu cu PD-ul tin, eu nu vreau sa fac fotesti la Dunare, eu asa! I-a fost frica, stii?! Ma f... in c..., sa va f...! Pe urma a venit Chirila sa-l sun eu pe Sorin, stii, pe sefu’ l-am sunat! Stii?!
«Constantin Duvac este prietenul meu cel mai bun»
Intr-o alta convorbire telefonica, care a avut loc in data de 5 martie 2006, la ora 16.55, adica in timpul anchetei, George Lupu incearca sa-l intimideze pe ofiterul Laurentiu Despa de la UM 0906 Caras-Severin, mentionand numele sefului Directiei Cercetari Penale din cadrul IGP, Constantin Duvac. La telefonul ofiterului asupra caruia se exercitau presiuni raspunde un anume „Micu“:
G.L.: Sa traiti!
Micu: Sa traiti! Cine-i?
G.L.: George. Georgica, Georgica, ala, baiatu’ cu panoplia, cu pistolul pe care ati zis ca mi-l dati si nu mi l-ati mai dat niciodata.
M.: Unde esti?
G.L.: La prietenul meu, la Omer.
M.: Scapasi?
G.L.: Scapai, scapai. Nu scapai, ca... Stiti?! Cineva ma suna de la Bucuresti, un prieten care...Duvac Constantin, daca-l cunoasteti...
M.: Da.
G.L.: Il stiti? Ati auzit de el?
M.: Deci, o sa va sune sa va spuna ceva.
M.: Asa.
G.L.: Poate nu va suna... Sa stiti ca ala e prietenul meu cel mai bun.
M.: Stiu ma. Daca tu imi zici.
G.L.: Deci, Duvac Constantin, ala, deci o sa...
M.: Da, e seful Directiei, da. Dar cu alalalte cand vorbim ceva? Ca acuma nu putem vorbi, ca...
G.L.: Maine vin la dumneavoastra.
M.: Hai, te-astept.
G.L.: Deci, dati-mi o cafea, un whisky si o apa minerala in birou
, direct la dumneavoastra vin.
M.: Hai.
Blaga si Frunzaverde neaga acuzatiile care li se aduc
Secretarul general al PD, Vasile Blaga, si vicepresedintele Sorin Frunzaverde resping acuzatiile formulate de Mugur Ciuvica potrivit carora acestia i-ar fi protejat pe contrabandistii de tigari de pe Clisura Dunarii, spunând ca afirmatiile GIP sunt doar „o tentativa jalnica de iesire din anonimat“.
Partidul Democrat nu a patronat sub nicio forma si prin niciunul dintre liderii sai actele la care face trimitere Mugur Ciuvica, se arata într-un comunicat de presa remis de PD, ca raspuns la acuzatiile lui Ciuvica potrivit carora cei doi democrati i-ar fi protejat pe cei care coordonau transporturile ilegale de tigari pe Clisura Dunarii.
„Actiunea acestuia este doar o noua încercare de a denigra personalitati si institutii, fara niciun fundament si fara niciun rezultat, atitudine în care Mugur Ciuvica s-a specializat în ultimii ani. Or, a face responsabili doi fosti ministri pentru presupuneri ale unor învinuiti, nu poate fi catalogat decât ca o tentativa jalnica de iesire din anonimat, pe care Mugur Ciuvica o exerseaza periodic“, conchid democratii.
Ministerul Public: DIICOT nu are in lucru vreun dosar cu Blaga
Biroul de presa al Ministerului Public (MP) a comunicat, ieri, pentru Mediafax, ca procurorii DIICOT nu au în lucru vreun caz referitor la o eventuala implicare a fostului ministru de interne, Vasile Blaga, în contrabanda cu tigari de pe Clisura Dunarii.
Numele fostilor ministri Vasile Blaga si Sorin Frunzaverde, dar si cel al sefului Directiei Cercetari Penale din cadrul IGP, comisarul Constantin Duvac, sunt strâns legate de “Dosarul Clisura”. Dezvaluirea a fost facuta de Grupul de Investigatii Politice (GIP) condus de Mugur Ciuvica si se bazeaza pe mai multe interceptari ale unor convorbiri telefonice, dar si pe marturiile unora dintre acuzati. Potrivit acestora, o parte din banii rezultati din contrabanda din “duty-free”-uri ar fi ajuns “la Bucuresti”, la “oameni mari”, precum Blaga, Frunzaverde sau comisarul Duvac. Cotidianul «Gardianul» a atras atentia, inca de la operarea primelor arestari in “Dosarul Clisura”, ca mai multi ofiteri de Politie retinuti au declarat in fata anchetatorilor ca primarul PD al comunei Pojejena ar fi controlat contrabanda din “duty-free”-uri, cu sprijinul fostului presedinte al Consiliului Judetean Caras-Severin, Sorin Frunzaverde, ajuns, ulterior, ministru al apararii.
Fostul ministru de interne Vasile Blaga, seful Directiei Cercetari Penale din cadrul IGP, comisarul Constantin Duvac, dar si ex-ministrul apararii nationale Sorin Frunzaverde ar fi fost „protectorii“ contrabandistilor din „duty-free“-urile de pe clisura Dunarii. Ipoteza a fost lansata de Grupul de Investigatii Politice (GIP) condus de Mugur Ciuvica si se bazeaza pe interceptari ale mai multor convorbiri telefonice care au avut loc intre inculpatii din „Dosarul Clisura“, dar si pe cateva marturii date in fata procurorilor DIICOT.
Reamintim ca „Dosarul Clisura“ s-a finalizat prin arestarea si trimiterea in judecata a primarului PD al comunei Pojejena, Omer Radovancovic, dar si a comandantului Politiei de Frontiera Caras, comisarul-sef Ion Cioanca, a sefului Sectorului Moldova Noua, subcomisarul Dorin Dolici Praja si a subcomisarului Nicusor Cocoana, responsabil cu prevenirea si combaterea infractiunilor transfrontaliere.
«Gardianul» a atras atentia inca de la primele arestari
Cotidianul «Gardianul» a prezentat, inca de la vremea operarii primelor arestari, o declaratie a subcomisarului Cocoana, potrivit caruia capul contrabandistilor, primarul Omer Radovancovic, ar fi beneficiat de sprijinul sefului Consiliului Judetean Caras-Severin, Sorin Frunzaverde, propulsat intre timp
in functia de ministru al apararii nationale. „Toate magazinele duty-free sunt construite cu acordul IGPF-ului si Directiei Politiei de Frontiera. Inspectorul-sef a fost protejat de cel care l-a numit politic – Omer. Acesta a numit politic toti sefii de la frontiera, de la sef de sector pâna la seful inspectoratului, prin PD, al carui primar e. Omer Radovancovic a fost sprijinit de seful lui de la Resita, Frunzaverde“, a declarat, printre altele, subcomisarul Cocoana in fata anchetatorilor.
«El trimitea bani
pâna si lui Blaga, ministru de interne»
Grupul de Investigatii Politice a intrat in posesia declaratiei unuia dintre martorii din „Dosarul Clisura“. Martorul respectiv a relatat in fata anchetatorilor despre discutiile purtate cu subcomisarul Cocoana, cu privire la „sprijinul“ de care acesta beneficiaza „de la nivel inalt“: „Zicea (Nicusor Cocoana - n.r.) ca are legaturi foarte puternice la Bucuresti si ca doar datorita lui se poate face treaba in zona. In fiecare seara, cand se scoteau ilegal tigari din shopuri, in jur de 500 de euro i se dadeau direct lui Cocoana prin Lupu George (patron de duty-free, contrabandist – n.r.), reprezentantul tuturor shop-urilor. Cocoana sustinea ca din acesti bani o treime merge la seful lui, Cioanca, de la Oravita, unde intra si el, o treime la directorul Frontierei de la Timisoara si o treime la Bucuresti. El prin asta ne facea sa credem ca toti cei care dadeam cota parte lui putem sta linistiti, stiind ca treaba este lasata de sus, de la Bucuresti, ca el trimitea bani pana si lui Blaga, ministrul de interne“.
Frunzaverde apare in interceptarile telefonice
O serie de inregistrari ale convorbirilor telefonice, efectuate de SRI la cererea procurorilor DIICOT si cu incuviintarea presedintelui Tribunalului Caras-Severin, fac referire la Sorin Frunzaverde, la vremea respectiva presedinte al Consiliului Judetean Caras-Severin. Una dintre inregistrari are loc intre George Lupu, unul dintre liderii contrabandistilor, si un anume Cristi, om de incredere al primarului Omer Radovancovic, in data de 25 ianuarie 2006, la ora 14:37:
Cristi: Da!
George Lupu: Cristi, eu am ajuns la Resita.
C.: Unde vrei sa ne vedem?
G.L.: Pai, nu stiu. Unde e Omer sa-i las asta? Unde e?
C.: Pai, eu nu stiu unde e, ca eu nu am vorbit cu el.
G.L.: Pai, tu unde esti?
C.: Eu, acuma, acasa.
G.L.: Pai, cred ca la Consiliu’ (judetean – n.r.) e el, nu? Pai, nu stiu, ca a zis ca se intalneste cu Frunzaverde, a zis.
C.: Da?
G.L.: Ca pentru asta adusei ala.
C.: Pai unde vrei sa ne vedem?
G.L.: Hai la Consiliu. Pai hai sa-i las...
Cateva zeci de minute mai tarziu, mai exact la ora 14.55, George Lupu este contactat telefonic de Omer Radovancovic:
George Lupu: Alo?!
Omer Radovancovic: Alo?! Hai! Unde esti tu? Poti sa vii in fata la Consiliu?
G.L.: Pai hai ca vin!
Trei zile mai tarziu, la ora 21.37, George Lupu discuta, tot telefonic, cu seful Vamii Port Moldova Veche, George Milutin:
George Lupu: Ca... asta, Omer, zise ca pleaca la Bucuresti maine cu Frunzaverde si ii zic: ba, nu stiu, vorbeste cu George, ca eu as vrea, sa stau o saptamana sa nu ma duc pe acolo. Stii!?
George Milutin: Foarte bine, foarte bine, e si indicat.
O jumatate de ora mai tarziu, la ora 22:11, George Lupu este sunat de primarul PD din Pojejena, Omer Radovancovic:
G.L.: Pai daca...iti dau eu, daca nu iti trebuie asa multi! Daca iti... Bani iti dau eu pentru Bucuresti!
O.R.: Da, bun. Cum vrei. Daca vrei... Eu stiu... Cum vrei tu. Ba, tu stii... Daca nu, maine seara. Cum crezi tu! Te gandesti!
In data de 1 martie, la ora 7.16, in timp ce Politia si Garda Financiara demarasera verificarile in magazinul sau duty-free, George Lupu este contactat de catre un angajat de-al sau, Sorin Corcoman:
S.C.: Alo?
G.L.: Da.
S.C.: Sorin sunt, tata.
G.L.: Da.
S.C.: Am luat cartela. Ce drac... ai reusit sa vorbesti cu cineva?
G.L.: Taticule, toti au telefoanele inchise.
S.C.: Ba... lasa!
G.L.: Uite, eu sunt cu Omer, toti au telefoanele inchise... Numai sa... trebuie... sa-l sun pe Frunzaverde.
S.C.: A! Si unde dracu’ il suni la sapte dimineata? Bun, noi terminam la opt jumate, noua cel tarziu suntem gata. Stii, dar iti dai seama, restul e varza pe acolo.
O zi mai tarziu, la sase minute dupa ora opt dimineata, George Lupu si Omer Radovancovic discuta despre cine i-ar fi putut turna, suspectandu-l pe primarul din Moldova Noua, Matei Lupu:
O.R.: Ti-am zis eu ca asta e! Dar ce, e valva in oras?!
G.L.: ‘Ai de capu’ meu, e dezastru! Deci, venira trei de la Vama, de la Brigada de la Timisoara...Deci, trimite Bucurestiul, Omere... Imi zisera astia de la Garda: Ba, George, nu stiu ce e la tine, dar Bucurestiul ne-a sunat azi-noapte mânca-ti-as...
O.R.: E mana lui! Eu am zis ca e mana lui, ca nu putea asta sa faca... o fi vorbit si asta, dar mana lui e de manevrat!
G.L.: Da, da.
O.R.: Iti dai seama ca a sunat undeva acolo la... si a zis: eu sunt primar, trimiteti pe astia de la... toti sunt corupti, ca de-aia n-a sunat la Politie, stia ca astia nu-l baga in seama...
G.L.: Spune-i lu’ ala, lu’ Frunzaverde, f.... in gura de nesimtit...
In aceeasi zi, la ora 19.05, George Lupu il suna pe Omer Radovancovic:
O.R.: Si am vorbit cu ala, ce-i sef, ii director sef, inspectorul de la Timis, cum il cheama pe ala?
G.L.: Chirila?
O.R.: Nu! ~la de la Timis, de la... nu de la... de la Timisoara, din Timisoara!
G.L.: E de la Politia Timis? Nu?!
O.R.: Cum drac?! A fost ala pe la... acolo, s-a dat la mine: ma, eu n-am treaba, sunt pus de PD, eu cu PD-ul tin, eu nu vreau sa fac fotesti la Dunare, eu asa! I-a fost frica, stii?! Ma f... in c..., sa va f...! Pe urma a venit Chirila sa-l sun eu pe Sorin, stii, pe sefu’ l-am sunat! Stii?!
«Constantin Duvac este prietenul meu cel mai bun»
Intr-o alta convorbire telefonica, care a avut loc in data de 5 martie 2006, la ora 16.55, adica in timpul anchetei, George Lupu incearca sa-l intimideze pe ofiterul Laurentiu Despa de la UM 0906 Caras-Severin, mentionand numele sefului Directiei Cercetari Penale din cadrul IGP, Constantin Duvac. La telefonul ofiterului asupra caruia se exercitau presiuni raspunde un anume „Micu“:
G.L.: Sa traiti!
Micu: Sa traiti! Cine-i?
G.L.: George. Georgica, Georgica, ala, baiatu’ cu panoplia, cu pistolul pe care ati zis ca mi-l dati si nu mi l-ati mai dat niciodata.
M.: Unde esti?
G.L.: La prietenul meu, la Omer.
M.: Scapasi?
G.L.: Scapai, scapai. Nu scapai, ca... Stiti?! Cineva ma suna de la Bucuresti, un prieten care...Duvac Constantin, daca-l cunoasteti...
M.: Da.
G.L.: Il stiti? Ati auzit de el?
M.: Deci, o sa va sune sa va spuna ceva.
M.: Asa.
G.L.: Poate nu va suna... Sa stiti ca ala e prietenul meu cel mai bun.
M.: Stiu ma. Daca tu imi zici.
G.L.: Deci, Duvac Constantin, ala, deci o sa...
M.: Da, e seful Directiei, da. Dar cu alalalte cand vorbim ceva? Ca acuma nu putem vorbi, ca...
G.L.: Maine vin la dumneavoastra.
M.: Hai, te-astept.
G.L.: Deci, dati-mi o cafea, un whisky si o apa minerala in birou
, direct la dumneavoastra vin.
M.: Hai.
Blaga si Frunzaverde neaga acuzatiile care li se aduc
Secretarul general al PD, Vasile Blaga, si vicepresedintele Sorin Frunzaverde resping acuzatiile formulate de Mugur Ciuvica potrivit carora acestia i-ar fi protejat pe contrabandistii de tigari de pe Clisura Dunarii, spunând ca afirmatiile GIP sunt doar „o tentativa jalnica de iesire din anonimat“.
Partidul Democrat nu a patronat sub nicio forma si prin niciunul dintre liderii sai actele la care face trimitere Mugur Ciuvica, se arata într-un comunicat de presa remis de PD, ca raspuns la acuzatiile lui Ciuvica potrivit carora cei doi democrati i-ar fi protejat pe cei care coordonau transporturile ilegale de tigari pe Clisura Dunarii.
„Actiunea acestuia este doar o noua încercare de a denigra personalitati si institutii, fara niciun fundament si fara niciun rezultat, atitudine în care Mugur Ciuvica s-a specializat în ultimii ani. Or, a face responsabili doi fosti ministri pentru presupuneri ale unor învinuiti, nu poate fi catalogat decât ca o tentativa jalnica de iesire din anonimat, pe care Mugur Ciuvica o exerseaza periodic“, conchid democratii.
Ministerul Public: DIICOT nu are in lucru vreun dosar cu Blaga
Biroul de presa al Ministerului Public (MP) a comunicat, ieri, pentru Mediafax, ca procurorii DIICOT nu au în lucru vreun caz referitor la o eventuala implicare a fostului ministru de interne, Vasile Blaga, în contrabanda cu tigari de pe Clisura Dunarii.
NATO pune la zid Armata Română
Dotările depăşite şi condiţiile improprii din Armata Română construiesc o imagine neatractivă pentru NATO
Un raport pentru analiza apărării din cadrul Pactului Nord-Atlantic vorbeşte despre carenţe ale înzestrării şi achiziţii neprioritare în toate structurile militare
NATO a emis, anul acesta, un raport prin care scoate în evidenţă minusurile Armatei Române. Potrivit comitetului pentru analiza apărării din cadrul structurii euroatlantice, România investeşte în proiecte militare neprioritare pentru NATO, are o contribuţie modestă la operaţiunile aeriene şi navale ale Alianţei şi nu îndeplineşte baremul minim de forţe terestre ce pot fi susţinute în misiunile internaţionale.
Documentul
a fost prezentat pe 24 aprilie, la Bruxelles, de adjunctul asistentului Secretariatului general al NATO, Holger Pfeiffer, şi face parte din Capitolul de Ţară pentru România, denumit Overview. După ce delegaţia română de la Bruxelles a obţinut declasificarea raportului, acesta a fost prezentat Comisiei de Apărare din parlament şi Ministerului Finanţelor, în vederea susţinerii proiectului de buget. Raportul NATO arată că ţara noastră "nu va putea pune la dispoziţia Alianţei capabilităţile solicitate pe termen mediu şi se confruntă cu dificultăţi în finanţarea procesului de sprijin de luptă şi sprijin logistic". Anul acesta, Ministerul Apărării s-a limitat la a publica pe internet programele de achiziţii şi costurile lor probabile. Deşi va trebui să înlocuiasă avioanele MiG până în 2010, MAp nu a purtat nici măcar discuţii preliminare cu Alenia Aeronautica, Gripen sau Lockheed Martin, firmele care şi-au anunţat deja intenţia de a livra avioane de luptă.
Penurie în toate structurile
NATO a mai subliniat
faptul că Statul Major al Forţelor Navale are prevăzute fonduri însemnate pentru achiziţia de vase de patrulare rapide şi reactivarea submarinului Delfinul, proiecte care nu constituie însă priorităţi pentru Alianţă. În luna martie, Ministerul Apărării a făcut publice costurile programelor care au nemulţumit
NATO: 700 milioane de euro pentru cumpărarea a patru corvete multifuncţionale şi 16 milioane de euro pentru reoperaţionalizarea submarinului Delfinul. Singurul submarin din dotarea Armatei Române a fost cumpărat în 1985, de la Uniunea Sovietică, cu 40 milioane de dolari. Fostul ministru al apărării Sorin Frunzăverde a anunţat, în luna decembrie a anului trecut, reabilitarea Delfinului, care nu mai funcţionează de 11 ani, în „cel mult cinci luni". Lucrările nu au început încă.
De asemenea, structura militară euroatlantică a specificat în raportul prezentat la Bruxelles că Statul Major al Forţelor Terestre nu poate asigura dislocarea şi susţinerea în teatrele de operaţiuni a opt la sută din totalul militarilor aflaţi în subordinea sa, indicator stabilit la summitul NATO de la Istanbul, din 2004. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a hotărât o participare maximală, în misiunile internaţionale, de 2.900 de militari, în 2007, şi de peste 3.200 militari, în 2008, cifre pe care Statul Major al Forţelor Terestre nu ni le-a comunicat, motivând că „informaţiile respective sunt exceptate de la liberul acces al persoanelor". În plus
, potrivit NATO, Ministerul Apărării trebuie să aibă un număr de 70.000 de militari până în 2015, în condiţiile în care efectivele prevăzute pentru sfârşitul anului 2007 însumează 75.000 de militari. Raportul prezentat de Holger Pfeiffer readuce în discuţie şi problema incapacităţii Forţelor Aeriene şi Navale de a contribui la acţiunile NATO. Principalul motiv: dotarea precară. Marina română participă la exerciţii internaţionale cu fregate, corvete, dragoare şi torpiloare vechi de peste 20 de ani. Forţele Aeriene se bazează în continuare pe avioanele MiG-21 Lancer, modernizate pentru ultima dată în 1992 şi care, după 2010, vor merge la casat, pe avioanele de transport din seria Antonov, fabricate în anii ’60, şi pe modelul C-130 Hercules, datând din 1958.
BAE Systems, anchetată din nou pentru contractul „Fregatele"
Biroul
britanic pentru Fraude Grave va demara o anchetă împotriva mai multor oficiali din cadrul companiei
de armament BAE Systems, printre cazurile vizate numărându-se şi contractul încheiat cu România pentru cele două fregate, conform publicaţiei „The Sunday Telegraph". Navele "Regele Ferdinand" şi "Regina Maria" au costat 170 de milioane de euro în 2004, însă informaţiile privind un posibil comision de peste 10 milioane de euro sunt încă de actualitate.
Un raport pentru analiza apărării din cadrul Pactului Nord-Atlantic vorbeşte despre carenţe ale înzestrării şi achiziţii neprioritare în toate structurile militare
NATO a emis, anul acesta, un raport prin care scoate în evidenţă minusurile Armatei Române. Potrivit comitetului pentru analiza apărării din cadrul structurii euroatlantice, România investeşte în proiecte militare neprioritare pentru NATO, are o contribuţie modestă la operaţiunile aeriene şi navale ale Alianţei şi nu îndeplineşte baremul minim de forţe terestre ce pot fi susţinute în misiunile internaţionale.
Documentul
a fost prezentat pe 24 aprilie, la Bruxelles, de adjunctul asistentului Secretariatului general al NATO, Holger Pfeiffer, şi face parte din Capitolul de Ţară pentru România, denumit Overview. După ce delegaţia română de la Bruxelles a obţinut declasificarea raportului, acesta a fost prezentat Comisiei de Apărare din parlament şi Ministerului Finanţelor, în vederea susţinerii proiectului de buget. Raportul NATO arată că ţara noastră "nu va putea pune la dispoziţia Alianţei capabilităţile solicitate pe termen mediu şi se confruntă cu dificultăţi în finanţarea procesului de sprijin de luptă şi sprijin logistic". Anul acesta, Ministerul Apărării s-a limitat la a publica pe internet programele de achiziţii şi costurile lor probabile. Deşi va trebui să înlocuiasă avioanele MiG până în 2010, MAp nu a purtat nici măcar discuţii preliminare cu Alenia Aeronautica, Gripen sau Lockheed Martin, firmele care şi-au anunţat deja intenţia de a livra avioane de luptă.
Penurie în toate structurile
NATO a mai subliniat
faptul că Statul Major al Forţelor Navale are prevăzute fonduri însemnate pentru achiziţia de vase de patrulare rapide şi reactivarea submarinului Delfinul, proiecte care nu constituie însă priorităţi pentru Alianţă. În luna martie, Ministerul Apărării a făcut publice costurile programelor care au nemulţumit
NATO: 700 milioane de euro pentru cumpărarea a patru corvete multifuncţionale şi 16 milioane de euro pentru reoperaţionalizarea submarinului Delfinul. Singurul submarin din dotarea Armatei Române a fost cumpărat în 1985, de la Uniunea Sovietică, cu 40 milioane de dolari. Fostul ministru al apărării Sorin Frunzăverde a anunţat, în luna decembrie a anului trecut, reabilitarea Delfinului, care nu mai funcţionează de 11 ani, în „cel mult cinci luni". Lucrările nu au început încă.
De asemenea, structura militară euroatlantică a specificat în raportul prezentat la Bruxelles că Statul Major al Forţelor Terestre nu poate asigura dislocarea şi susţinerea în teatrele de operaţiuni a opt la sută din totalul militarilor aflaţi în subordinea sa, indicator stabilit la summitul NATO de la Istanbul, din 2004. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a hotărât o participare maximală, în misiunile internaţionale, de 2.900 de militari, în 2007, şi de peste 3.200 militari, în 2008, cifre pe care Statul Major al Forţelor Terestre nu ni le-a comunicat, motivând că „informaţiile respective sunt exceptate de la liberul acces al persoanelor". În plus
, potrivit NATO, Ministerul Apărării trebuie să aibă un număr de 70.000 de militari până în 2015, în condiţiile în care efectivele prevăzute pentru sfârşitul anului 2007 însumează 75.000 de militari. Raportul prezentat de Holger Pfeiffer readuce în discuţie şi problema incapacităţii Forţelor Aeriene şi Navale de a contribui la acţiunile NATO. Principalul motiv: dotarea precară. Marina română participă la exerciţii internaţionale cu fregate, corvete, dragoare şi torpiloare vechi de peste 20 de ani. Forţele Aeriene se bazează în continuare pe avioanele MiG-21 Lancer, modernizate pentru ultima dată în 1992 şi care, după 2010, vor merge la casat, pe avioanele de transport din seria Antonov, fabricate în anii ’60, şi pe modelul C-130 Hercules, datând din 1958.
BAE Systems, anchetată din nou pentru contractul „Fregatele"
Biroul
britanic pentru Fraude Grave va demara o anchetă împotriva mai multor oficiali din cadrul companiei
de armament BAE Systems, printre cazurile vizate numărându-se şi contractul încheiat cu România pentru cele două fregate, conform publicaţiei „The Sunday Telegraph". Navele "Regele Ferdinand" şi "Regina Maria" au costat 170 de milioane de euro în 2004, însă informaţiile privind un posibil comision de peste 10 milioane de euro sunt încă de actualitate.
Dosarul penal „Contransimex“ a dispărut pe drumul dintre Botoş şi Morar
97 de milioane de dolari, gaura produsă bugetului de stat de firma în al cărei CA a ajuns la un moment dat şi Ovidiu Muşetescu
Dosarul penal „Contransimex“ a dispărut pe drumul dintre Botoş şi Morar
Un dosar penal greu, deschis unei firme care a fost sponsorul campaniei electorale a PD-ului în 2004, a dispărut în mod incredibil pe drumul dintre Parchetul General şi DNA. Firma Contransimex SA a derulat, începând cu 1992, mai multe afaceri, prin care a reuşit să dea statului român o gaură la buget de 97 milioane de dolari. Practic, iniţial, societatea a obţinut de la câteva bănci credite pentru achiziţionarea de camioane Mercedes şi semiremorci Schimitz. Creditul extern a fost garantat de către statul român, iar Ministerul de Finanţe chiar a aprobat un studiu de fezabilitate în acest sens. Numai că societatea a cumpărat doar maşini învechite, plătind un preţ aproape dublu!
Deşi în contractul cu statul român exista obligaţia ca maşinile să fie ipotecate în cazul în care nu existau bani pentru achitarea creditului extern, Contransimex a reuşit să vândă - cu adaos comercial - o bună parte din lotul de camioane. România a mai fost păcălită încă o dată atunci când Contransimex a vândut maşinile prin facturi invoice - ca şi cum le-ar fi exportat, pentru a fenta plata TVA-ului! În continuare, Contransimex mai face o inginerie financiară cu linii de îmbuteliere. Până la urmă, deşi firma trebuia să intre în faliment, statul român a rămas cu banii daţi, iar Contransimex a continuat să funcţioneze. În 1999, în Consiliul de Administraţie al firmei ajunge şi celebrul Ovidiu Muşetescu.
Dar, la începutul anului 2004, Parchetul General, al cărui şef era Ilie Botoş, deschide dosar penal în legătură cu afacerile derulate de firmă. Coincidenţă, 2004 este şi an electoral, iar Contransimex se grăbeşte să sponsorizeze campania electorală a Partidului Democrat cu 4430 RON, bani albi care apar în scripte.
Tot coincidenţă, procurorii Parchetului General închid dosarul. Acesta a ajuns la procurorul Gherţea, care, la ora actuală, este cercetat de DNA, pentru abuz în serviciu în alt caz. După aceea, în mod oficial, dosarul este redeschis şi trimis la DNA. Dar la DNA nu ajunge nimic. Astfel, potrivit purtătorului de cuvânt al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Robert Cazanciuc, dosarul a existat la Secţia de Urmărire Penală, având ca număr de înregistrare -187/P/2004. „Ulterior, dosarul a fost închis, iar, un an mai târziu, a fost redeschis.
La data de 8 noiembrie 2005, procurorii Parchetului General şi-au declinat competenţa în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În prezent, din verificările noastre pe ultimii trei ani, nu există nici un dosar al cărui obiect de cercetare să-l constitue firma Contransimex sau administratorul ei, Alfons Irinescu. Dacă nu există nici la DNA, posibil să se fi reîntors sub altă formă – conexat sau disjuns. Dar şi aşa, dacă ar fi fost în lucru la procurorii instanţei supreme, s-ar fi găsit într-un fel”, a mai declarat pentru Gândul Robert Cazanciuc.
Purtătorul de cuvânt al DNA, Livia Săplăcan, a declarat că procurorii anticorupţie nu au în lucru acest dosar. “Am verificat dacă procurorii DNA au în lucru acest dosar. Această cauză nu există. Dosarul nu figurează nici ca intrat, nici ca ieşit din instituţie”, a conchis purtătorul de cuvânt al DNA. Între timp, Contransimex a obţinut contracte de subantrepriză de peste 15 milioane de euro.
Dosarul penal „Contransimex“ a dispărut pe drumul dintre Botoş şi Morar
Un dosar penal greu, deschis unei firme care a fost sponsorul campaniei electorale a PD-ului în 2004, a dispărut în mod incredibil pe drumul dintre Parchetul General şi DNA. Firma Contransimex SA a derulat, începând cu 1992, mai multe afaceri, prin care a reuşit să dea statului român o gaură la buget de 97 milioane de dolari. Practic, iniţial, societatea a obţinut de la câteva bănci credite pentru achiziţionarea de camioane Mercedes şi semiremorci Schimitz. Creditul extern a fost garantat de către statul român, iar Ministerul de Finanţe chiar a aprobat un studiu de fezabilitate în acest sens. Numai că societatea a cumpărat doar maşini învechite, plătind un preţ aproape dublu!
Deşi în contractul cu statul român exista obligaţia ca maşinile să fie ipotecate în cazul în care nu existau bani pentru achitarea creditului extern, Contransimex a reuşit să vândă - cu adaos comercial - o bună parte din lotul de camioane. România a mai fost păcălită încă o dată atunci când Contransimex a vândut maşinile prin facturi invoice - ca şi cum le-ar fi exportat, pentru a fenta plata TVA-ului! În continuare, Contransimex mai face o inginerie financiară cu linii de îmbuteliere. Până la urmă, deşi firma trebuia să intre în faliment, statul român a rămas cu banii daţi, iar Contransimex a continuat să funcţioneze. În 1999, în Consiliul de Administraţie al firmei ajunge şi celebrul Ovidiu Muşetescu.
Dar, la începutul anului 2004, Parchetul General, al cărui şef era Ilie Botoş, deschide dosar penal în legătură cu afacerile derulate de firmă. Coincidenţă, 2004 este şi an electoral, iar Contransimex se grăbeşte să sponsorizeze campania electorală a Partidului Democrat cu 4430 RON, bani albi care apar în scripte.
Tot coincidenţă, procurorii Parchetului General închid dosarul. Acesta a ajuns la procurorul Gherţea, care, la ora actuală, este cercetat de DNA, pentru abuz în serviciu în alt caz. După aceea, în mod oficial, dosarul este redeschis şi trimis la DNA. Dar la DNA nu ajunge nimic. Astfel, potrivit purtătorului de cuvânt al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Robert Cazanciuc, dosarul a existat la Secţia de Urmărire Penală, având ca număr de înregistrare -187/P/2004. „Ulterior, dosarul a fost închis, iar, un an mai târziu, a fost redeschis.
La data de 8 noiembrie 2005, procurorii Parchetului General şi-au declinat competenţa în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În prezent, din verificările noastre pe ultimii trei ani, nu există nici un dosar al cărui obiect de cercetare să-l constitue firma Contransimex sau administratorul ei, Alfons Irinescu. Dacă nu există nici la DNA, posibil să se fi reîntors sub altă formă – conexat sau disjuns. Dar şi aşa, dacă ar fi fost în lucru la procurorii instanţei supreme, s-ar fi găsit într-un fel”, a mai declarat pentru Gândul Robert Cazanciuc.
Purtătorul de cuvânt al DNA, Livia Săplăcan, a declarat că procurorii anticorupţie nu au în lucru acest dosar. “Am verificat dacă procurorii DNA au în lucru acest dosar. Această cauză nu există. Dosarul nu figurează nici ca intrat, nici ca ieşit din instituţie”, a conchis purtătorul de cuvânt al DNA. Între timp, Contransimex a obţinut contracte de subantrepriză de peste 15 milioane de euro.
Dosarul Becali-MApN: procurorii au luat urma mitei
Fiica lui Victor Babiuc, fost ministru al Apararii, a cumparat de la Becali un teren de 40 de ori mai ieftin decit pretul pietei in anul in care Babiuc tatal aproba un schimb de terenuri intre Becali si Armata.
Victor Babiuc are din ce in ce mai putine motive sa zimbeasca
Cind e sa dea, Gigi Becali se dovedeste indeobste foarte generos
Un contract incheiat intre Gigi Becali si fiica lui Victor Babiuc, fost ministru al Apararii, relanseaza dosarul privind schimbul de terenuri dintre miliardar si Armata: procurorii DNA au descoperit o presupusa mita din dosarul schimbului de terenuri dintre Armata si Gigi Becali, astfel incit ancheta se apropie de final. Investigatia nu va pleca spre instanta insa, ci spre o sectie civila a DNA, intrucit dosarul este unul dintre cele vizate prin decizia Curtii Constitutionale care le-a interzis procurorilor militari sa mai ancheteze cauze unde apar invinuiti civili.
Proba-surpriza, aparuta de curind, da o turnura spectaculoasa acestui dosar celebru. Pe de o parte, aceasta dovada schimba incadrarile din ancheta, transformind acuzatiile de abuz in serviciu
contra intereselor publice in acuzatii de mituire. Pe de alta parte, proba ar putea aduce un al 12-lea invinuit in dosar - Ioana Cristina Anca Babiuc, fiica fostului ministru MAp Victor Babiuc. Ea ar putea fi acuzata de complicitate la luare de mita, intrucit a cumparat de la Gigi Becali un teren amplasat in Pipera, la un pret de 40 de ori sub cel practicat pe piata imobiliara a anului 1999.
Dovada care modifica radical dosarul de cercetare
a schimbului de terenuri este un contract de vinzare-cumparare prin care Ioana Babiuc a cumparat in 1999, de la Gigi Becali, 700 de metri patrati amplasati in comuna Voluntari, localitatea ilfoveana de care apartine administrativ cartierul Pipera de la marginea Bucurestiului. Cei 700 de metri patrati achizitionati de Ioana Babiuc fac parte din lotul pe care Becali l-a primit de la Armata in cadrul unui prim schimb de terenuri, efectuat in 1996. Cei doi au semnat contractul cu putin inaintea celui de-al doilea schimb de terenuri, cel din 1999, care i-a adus finantatorului Stelei renumele de „latifundiarul din Pipera“. Este vorba de tranzactia din iunie 1999 prin care Becali a fost propulsat pe orbita marilor afaceri imobiliare cu ajutorul celor 20,9 hectare detinute de UM 01847 in Pipera, hectare primite de la MAp pentru 21 ha pe care sotii Luminita si Gigi Becali le detineau in comuna Stefanestii de Jos.
Pentru cei 700 mp, Ioana Babiuc i-a platit lui Becali cinci milioane de lei, adica 318 dolari, la valoarea din ’99 a dolarului, ceea ce inseamna 45 de centi pe metru patrat. Un pret de aproximativ 40 de ori mai mic decit cel practicat la vremea respectiva pe piata imobiliara a zonei, tinind cont ca metrul patrat in Pipera ajungea atunci la 20-25 de dolari. Acum, cei 700 mp valoreaza aproximativ 200.000 euro, adica 270.000 de dolari. Valoarea terenului achizitionat de fiica fostului ministru PD a crescut de circa 850 de ori in numai opt ani, fata de pretul de cumparare.
Dupa ce Ioana Babiuc si Becali au semnat contractul de vinzare-cumparare, s-a finalizat marea lovitura imobiliara prin care Becali devenea, in iunie 1999, proprietarul a 20,9 ha din Pipera. Cererea finantatorului Stelei a ajuns direct pe biroul
ministrului Victor Babiuc. Aceasta in pofida procedurilor care impuneau trecerea pe la Registratura MAp a propunerii de schimbare a terenului din Stefanestii de Jos cu cel al Armatei, amplasat in Pipera. Mai mult, tot abia dupa ce Babiuc a pus rezolutia pozitiva, documentul
a trecut pe la celelalte departamente ale ministerului, care si-au dat avizul sub semnatura ministrului PD.
Descoperirea contractului le permite procurorilor schimbarea incadrarilor juridice din dosar, chiar inainte de a trimite ancheta catre instanta. Pina acum, 11 persoane erau acuzate de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata: fostul ministru Victor Babiuc, primarul Stefan Rababoc (din comuna Stefanestii de Jos) si noua cadre MAp, dintre care cinci generali in rezerva - Dumitru Cioflina, Gheorghe Bucse, Constantin Stanasila, Florentin Popa si Ion Sandulescu. Gigi Becali aparea ca acuzat de complicitate la abuz.
Dupa scoaterea la iveala a contractului dintre Ioana Babiuc si liderul PNG, Victor Babiuc va putea fi invinuit de luare de mita, Gigi Becali - de dare de mita, iar fiica fostului ministru risca o inculpare pentru complicitate la luare de mita. Numarul inculpatilor ar creste, asadar, la 12 persoane.
Dosarul a trecut printr-o multime de peripetii in cei sase ani de cind a fost deschis. Procurorul Silviu Boeru, din Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a decis la inceputul anului 2006 inchiderea cazului pe motiv ca schimbul de terenuri era unul „oportun“. Dan Voinea, seful interimar al Parchetelor militare, a infirmat solutia, in mai 2006, si a trimis cazul la DNA, intrucit prejudiciul adus statului era de peste un milion de euro.
Ministerul Finantelor s-a constituit ca parte civila in acest dosar cu prejudiciu de peste trei milioane de dolari, cit au calculat anchetatorii ca ar fi fost diferenta de pret dintre terenul din Stefanestii de Jos dat de Becali la schimb si cel oferit de MAp in Pipera.
Gigi Becali nu-si aminteste nimic despre afacerea cu Ioana Babiuc. Mai mult, el sustine ca nici macar nu stie cine este Ioana Babiuc: „Cine este Ioana Babiuc? Este fata lui Victor Babiuc? Nu stiam ca Babiuc are o fata! Arrivederci si sanatate!“, ne-a declarat Becali.
Fostul ministru al Apararii Victor Babiuc nu a dorit sa discute despre acest subiect: „Fiica mea este titularul contractului, vorbiti cu ea!“. Pe Ioana Cristina Anca Babiuc am gasit-o acasa. I-am explicat la interfon ce anume dorim sa discutam si ne-a promis o intilnire a doua zi, intrucit avea musafiri veniti din provincie. La ora fixata, femeia a fost de negasit, atit pe telefon, cit si la interfonul blocului. De atunci, vreme de trei zile, nu ne-a mai raspuns la vreun telefon.
* Primul pas spre Steaua
1999 pare sa fi fost anul in care Gigi Becali a facut si primul pas catre stapinirea echipei Steaua. Si in acest caz, Becali si Babiuc s-au intersectat, prin intermediul fratilor Paunescu, importanti oameni de afaceri ai primul deceniu de dupa Revolutie. In martie ’99, ministrul Babiuc semna cu Viorel Paunescu, presedintele CA al Steaua, actul prin care stadionul era transferat gratuit, pe 20 de ani, catre clubul de fotbal ce-i apartine acum lui Becali. In acelasi an, Becali era cooptat de Paunescu pe postul de vicepresedinte la Steaua. Un an mai devreme, ministrul Babiuc era cooptat in Consiliul de Administratie de la Bankcoop, banca in care actionar majoritar era GCP, firma
fratilor Paunescu. El a demisionat de la banca in urma dezvaluirilor din presa.
Victor Babiuc are din ce in ce mai putine motive sa zimbeasca
Cind e sa dea, Gigi Becali se dovedeste indeobste foarte generos
Un contract incheiat intre Gigi Becali si fiica lui Victor Babiuc, fost ministru al Apararii, relanseaza dosarul privind schimbul de terenuri dintre miliardar si Armata: procurorii DNA au descoperit o presupusa mita din dosarul schimbului de terenuri dintre Armata si Gigi Becali, astfel incit ancheta se apropie de final. Investigatia nu va pleca spre instanta insa, ci spre o sectie civila a DNA, intrucit dosarul este unul dintre cele vizate prin decizia Curtii Constitutionale care le-a interzis procurorilor militari sa mai ancheteze cauze unde apar invinuiti civili.
Proba-surpriza, aparuta de curind, da o turnura spectaculoasa acestui dosar celebru. Pe de o parte, aceasta dovada schimba incadrarile din ancheta, transformind acuzatiile de abuz in serviciu
contra intereselor publice in acuzatii de mituire. Pe de alta parte, proba ar putea aduce un al 12-lea invinuit in dosar - Ioana Cristina Anca Babiuc, fiica fostului ministru MAp Victor Babiuc. Ea ar putea fi acuzata de complicitate la luare de mita, intrucit a cumparat de la Gigi Becali un teren amplasat in Pipera, la un pret de 40 de ori sub cel practicat pe piata imobiliara a anului 1999.
Dovada care modifica radical dosarul de cercetare
a schimbului de terenuri este un contract de vinzare-cumparare prin care Ioana Babiuc a cumparat in 1999, de la Gigi Becali, 700 de metri patrati amplasati in comuna Voluntari, localitatea ilfoveana de care apartine administrativ cartierul Pipera de la marginea Bucurestiului. Cei 700 de metri patrati achizitionati de Ioana Babiuc fac parte din lotul pe care Becali l-a primit de la Armata in cadrul unui prim schimb de terenuri, efectuat in 1996. Cei doi au semnat contractul cu putin inaintea celui de-al doilea schimb de terenuri, cel din 1999, care i-a adus finantatorului Stelei renumele de „latifundiarul din Pipera“. Este vorba de tranzactia din iunie 1999 prin care Becali a fost propulsat pe orbita marilor afaceri imobiliare cu ajutorul celor 20,9 hectare detinute de UM 01847 in Pipera, hectare primite de la MAp pentru 21 ha pe care sotii Luminita si Gigi Becali le detineau in comuna Stefanestii de Jos.
Pentru cei 700 mp, Ioana Babiuc i-a platit lui Becali cinci milioane de lei, adica 318 dolari, la valoarea din ’99 a dolarului, ceea ce inseamna 45 de centi pe metru patrat. Un pret de aproximativ 40 de ori mai mic decit cel practicat la vremea respectiva pe piata imobiliara a zonei, tinind cont ca metrul patrat in Pipera ajungea atunci la 20-25 de dolari. Acum, cei 700 mp valoreaza aproximativ 200.000 euro, adica 270.000 de dolari. Valoarea terenului achizitionat de fiica fostului ministru PD a crescut de circa 850 de ori in numai opt ani, fata de pretul de cumparare.
Dupa ce Ioana Babiuc si Becali au semnat contractul de vinzare-cumparare, s-a finalizat marea lovitura imobiliara prin care Becali devenea, in iunie 1999, proprietarul a 20,9 ha din Pipera. Cererea finantatorului Stelei a ajuns direct pe biroul
ministrului Victor Babiuc. Aceasta in pofida procedurilor care impuneau trecerea pe la Registratura MAp a propunerii de schimbare a terenului din Stefanestii de Jos cu cel al Armatei, amplasat in Pipera. Mai mult, tot abia dupa ce Babiuc a pus rezolutia pozitiva, documentul
a trecut pe la celelalte departamente ale ministerului, care si-au dat avizul sub semnatura ministrului PD.
Descoperirea contractului le permite procurorilor schimbarea incadrarilor juridice din dosar, chiar inainte de a trimite ancheta catre instanta. Pina acum, 11 persoane erau acuzate de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata: fostul ministru Victor Babiuc, primarul Stefan Rababoc (din comuna Stefanestii de Jos) si noua cadre MAp, dintre care cinci generali in rezerva - Dumitru Cioflina, Gheorghe Bucse, Constantin Stanasila, Florentin Popa si Ion Sandulescu. Gigi Becali aparea ca acuzat de complicitate la abuz.
Dupa scoaterea la iveala a contractului dintre Ioana Babiuc si liderul PNG, Victor Babiuc va putea fi invinuit de luare de mita, Gigi Becali - de dare de mita, iar fiica fostului ministru risca o inculpare pentru complicitate la luare de mita. Numarul inculpatilor ar creste, asadar, la 12 persoane.
Dosarul a trecut printr-o multime de peripetii in cei sase ani de cind a fost deschis. Procurorul Silviu Boeru, din Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a decis la inceputul anului 2006 inchiderea cazului pe motiv ca schimbul de terenuri era unul „oportun“. Dan Voinea, seful interimar al Parchetelor militare, a infirmat solutia, in mai 2006, si a trimis cazul la DNA, intrucit prejudiciul adus statului era de peste un milion de euro.
Ministerul Finantelor s-a constituit ca parte civila in acest dosar cu prejudiciu de peste trei milioane de dolari, cit au calculat anchetatorii ca ar fi fost diferenta de pret dintre terenul din Stefanestii de Jos dat de Becali la schimb si cel oferit de MAp in Pipera.
Gigi Becali nu-si aminteste nimic despre afacerea cu Ioana Babiuc. Mai mult, el sustine ca nici macar nu stie cine este Ioana Babiuc: „Cine este Ioana Babiuc? Este fata lui Victor Babiuc? Nu stiam ca Babiuc are o fata! Arrivederci si sanatate!“, ne-a declarat Becali.
Fostul ministru al Apararii Victor Babiuc nu a dorit sa discute despre acest subiect: „Fiica mea este titularul contractului, vorbiti cu ea!“. Pe Ioana Cristina Anca Babiuc am gasit-o acasa. I-am explicat la interfon ce anume dorim sa discutam si ne-a promis o intilnire a doua zi, intrucit avea musafiri veniti din provincie. La ora fixata, femeia a fost de negasit, atit pe telefon, cit si la interfonul blocului. De atunci, vreme de trei zile, nu ne-a mai raspuns la vreun telefon.
* Primul pas spre Steaua
1999 pare sa fi fost anul in care Gigi Becali a facut si primul pas catre stapinirea echipei Steaua. Si in acest caz, Becali si Babiuc s-au intersectat, prin intermediul fratilor Paunescu, importanti oameni de afaceri ai primul deceniu de dupa Revolutie. In martie ’99, ministrul Babiuc semna cu Viorel Paunescu, presedintele CA al Steaua, actul prin care stadionul era transferat gratuit, pe 20 de ani, catre clubul de fotbal ce-i apartine acum lui Becali. In acelasi an, Becali era cooptat de Paunescu pe postul de vicepresedinte la Steaua. Un an mai devreme, ministrul Babiuc era cooptat in Consiliul de Administratie de la Bankcoop, banca in care actionar majoritar era GCP, firma
fratilor Paunescu. El a demisionat de la banca in urma dezvaluirilor din presa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
