Ambiguitatile din Legea pentru combaterea evaziunii fiscale deschid usa abuzurilor

In urma articolului publicat in ziarul de ieri - in care aratam ca ambiguitatile din Legea pentru combaterea evaziunii fiscale deschid usa abuzurilor si arbitrariului in ceea ce priveste respectarea secretului bancar, Ministerul Finantelor ne-a transmis un comunicat in care precizeaza ca "dintr-o regretabila neintelegere" (n.r - care le apartine domniilor lor) termenul de "extindere" a fost folosit in cazul organelor abilitate conform legii si nu pentru institutiile carora li se poate cere sa furnizeze informatii". "Singura extindere care s-a realizat prin modificarea acestui articol a vizat noi institutii financiare (fonduri mutuale, societati de asigurare-reasigurare) si noi informatii legate de contribuabili, dar controlul este efectuat de aceleasi organe, respectiv Garda Financiara si Controlul Fiscal". Acelasi comunicat sustine ca "organele de control sunt, conform Legii 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale articolul 20, organele de control financiar-fiscal din cadrul Ministerului Finantelor si din unitatile teritoriale subordonate, Garda Financiara si celelalte organe de control abilitate". Or, aceste organe de control - pe care le-am mentionat si noi in articolul respectiv, citand explicatiile oficiale ale Ministerului Finantelor - sunt precizate la articolul care se refera la constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor si nu la cel privind dreptul de a solicita bancilor informatii privind operatiunile efectuate prin conturile clientilor. Din pacate, comunicatul Ministerului Finantelor nu lamureste problema de fond ridicata in articol: de ce atunci cand a fost modificata legea pentru combaterea evaziunii fiscale nu au fost precizate clar "organele de control" care au dreptul de a cere bancilor informatii confidentiale despre conturile clientilor? Ce i-ar fi costat pe legiuitori sa adauge o propozitie in plus, in care sa arate negru pe alb cine are acest drept? De ce initiatorul legii nu a specificat clar faptul ca accesul la astfel de informatii se face "in conditiile Legii bancare"? Daca ar fi facut asta, lucrurile ar fi fost foarte clare, deoarece Legea bancara spune negru pe alb la art. 37 ca "informatii privind sumele depuse si operatiunile efectuate pe numele persoanelor fizice si juridice se vor transmite (...) in cauzele penale, in care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva titularului, la cererea scrisa a procurorului sau a instantei judecatoresti". De altfel, tot ieri, prin vocea purtatorului sau de cuvant, Adrian Vasilescu, BNR a solicitat ca proiectul de lege privind evaziunea fiscala "sa defineasca explicit care sunt organele de control abilitate sa solicite bancilor informatii despre conturile bancare, precum si conditiile exacte in care aceste date trebuie furnizate". "Am discutat cu specialistii din banca centrala, iar primul lucru care nelamureste este sintagma "organe de control", care este vaga si confuza. Ar fi bine ca, pe parcursul procesului de dezbatere a acestui proiect de lege, sa se precizeze aceste lucruri", a mai spus Vasilescu. Ar fi bine...Ambiguitatile din Legea pentru combaterea evaziunii fiscale deschid usa abuzurilor