Salariile magistratilor - proportionale cu spaga?

Ce-ai vrea, mama, sa te faci cand oi fi mare? Nu credem sa existe cineva la varsta maturitatii sa nu-si aduca aminte de aceasta intrebare pusa fie de parinti, fie de invatator, in copilarie. Aviator, raspundeau cel mai ades baietii, in vreme ce fetitele, de regula, musai, doctorita. Variantele clasice sufereau, ulterior, modificari. Meseriile cele mai ravnite (si respectate) ramaneau cele de inginer, medic, profesor. Pe vremea lui Ceausescu, cand economistii n-aveau cautarea de astazi, era o mandrie sa urmezi Politehnica sau Medicina, iar pe seama Academiei de Studii Economice circulau glume rautacioase: "ASE si mai ce?" sau "Are mama doua fete. Una-i la facultate, alta-i la ASE". Orientarea profesionala, pentru ca despre asta este vorba, era mult mai "simpla" decat astazi. Toate cele erau la stat, iar "retributia" trebuia sa respecte principiul "cantitatii, calitatii si importantei sociale a muncii depuse". Schimbarea de sistem de dupa 1990 a adus dupa sine, in Romania, valorile democratice si deasupra, mult deasupra, banii. Ca absolvent de facultate, de exemplu, cu diploma in buzunar si doldora de carte, trebuie sa fii "tare de inger" sa vrei sa devii profesor universitar, sa fii medic fara cabinet particular, sa nu mai vorbim ca esti "de ras" in cazul in care, ca economist, te bate gandul sa lucrezi in sistemul bugetar. Cu cateva exceptii notabile, ambitia de a face cariera in slujba statului a devenit echivalenta cu a opta pentru saracie si pentru ratare. In Romania anului 2002, de departe cea mai rentabila optiune bugetara este Justitia. Statul roman plateste "la greu" juristii. Un profesor universitar cu zeci de ani vechime ajunge cu leafa la nivelul unui jurist simplu cu 5 ani vechime. Un medic cu incadrare maxima salariala nu atinge "genunchiul" unui magistrat cu salariul maxim. Intr-o reprezentare grafica a unei analize comparative intre salariile minime si maxime in sectorul bugetar, avand ca baza de reprezentare salariul minim din Justitie, coloana corespunzatoare "retribuirii" maxime se inalta semet si sfidator ca un zgarie-nori. Nici un alt functionar bugetar nu este recompensat de autoritatile statului mai vartos decat un jurist. Munca unui profesor universitar, a unui doctor in medicina, a unui general de armata sau politie este de 3 pana la 6 ori mai putin apreciata. Sub impresia unor evenimente recente si in fata cu aceasta reprezentare grafica prima concluzie pe care o tragi cu privire la gandirea social-democrata a redistribuirii veniturilor bugetare pentru salariu este ca acesta din urma trebuie sa fie direct proportional cu dimensiunea spagii care se cere si se ofera in domeniu. Nu vedem alta ratiune a malformarii hartii salariilor bugetare in favoarea judecatorilor si magistratilor decat aceea a temperarii tentatiei acestora pentru foloase necuvenite. Rezulta ca toti contribuabilii trebuie sa constientizeze cat de important este ca aceia care impart dreptatea sa beneficieze indestulat de banul public pentru a nu se lasa ispititi de mita. Inca un exemplu de logica stramba, potrivita vremurilor in care traim, pentru ca un jurist care incalca legea ar trebui sa fie o contradictie in termeni. Ca sa luam un exemplu extrem, dar elocvent, nici o leafa nu rezista in fata unei spagi marca Fanel Pavalache (4 milioane USD), adica salariul mediu cumulat din economia romaneasca pe o perioada de la Cristos pana in zilele noastre. Or, dupa parerea noastra, Onoarea ar trebui sa fie obstacolul de netrecut pentru un jurist caruia i se solicita sa judece partinitor in schimbul oricarui folos necuvenit. Magistratului trebuie doar sa i se asigure un venit decent, adecvat calificarii, dupa care solutia pentru eradicarea coruptiei in Justitie nu este decat una: puscaria, ani grei de inchisoare pentru judecatorii sau procurorii care nu-si merita meseria! Numai asa Justitia va mai putea, poate, sa-si recupereze locul, atat de jos in acest moment, in sondajele privind increderea populatiei in institutiile statului. Sau in aprecierea raportorilor europeni, care atrag atentia anual, consecvent si enervant pentru autoritati, ca ceva nu e in regula cu Justitia din Romania. Atentia exacerbata acordata salariilor din Justitie relativ la alte domenii bugetare de catre autoritati mai demonstreaza insa si altceva: lipsa de preocupare, de strategie, in ceea ce priveste viata sociala in ansamblul ei, chestie grava pentru un partid social-democrat. Printr-o astfel de politica salariala statul isi indeparteaza automat profesionistii, isi refuza sansa dezvoltarii (evident, scoatem din ecuatie sistemul juridic). Daca in economia reala, de piata, aducatoare de profit, principiul echitatii castigului banesc nu are ce cauta, situatia este diametral opusa in ce priveste redistribuirea pentru salarii a banilor publici. Aici, in activitatile non-profit, o impartire echitabila este obligatorie. Altfel, absolventii de facultati se vor intreba in continuare, in extremis, daca sa opteze pentru o cariera universitara sau pentru taximetrie. Toate beneficiile unor acorduri cu FMI sau Uniunea Europeana, avand in centrul lor politica si deficitul bugetar, palesc in fata consecintelor dezastruoase ale raspunsului la "dilema" de mai sus.