Moscova „stabilizeaza”, Vladimir Voronin santajeaza si Uniunea Europeana ofteaza

FMI pleaca a doua oara, ca o sotie infidela de la barbat. Ei cred ca noi o sa întindem picioarele…?”
(Presedintele Vladimir Voronin, 24 iunie 2009)

Rusia nu si-a schimbat strategia decât, eventual, tacticile. Ofensiva ei în Est a fost o constanta
a politicii externe a Kremlinului, indiferent de regim, iar pe timp de criza economica nu exista niciun semn ca s-ar opri. Caci oricât de mare ar fi criza în Rusia - si e mare, daca Putin arunca cu stilouri! -, tot mai puternic se resimte aceasta în „strainatatea ei apropiata”. Ofensiva Moscovei nu e singurul element care explica configuratia politica a acestui spatiu. Elitele guvernamentale din zona - lipsite, în realitate, de angajamente morale si proiecte politice euroatlantice - au început sa negocieze si sa cedeze orice. Iar Moscova, din rezerva de 600 de miliarde de dolari, a pus deoparte o suma din care finanteaza, economic si politic, regimurile amice. RM nu a facut, prin vizita din 22 iunie a lui Vladimir Voronin în Rusia, decât sa întareasca si sa expliciteze aceasta tendinta. Iata, pentru ilustrare, tabloul datornicilor din spatiul fostei URSS catre Rusia: Belarus: 2 miliarde de dolari promise, oferite 1,5; Kazahstan: 3 miliarde promise; R. Moldova: 500 milioane. promise; Armenia: 500 milioane oferite; Kîrgîzstan: 2 miliarde promise. Iata acum relatia cu Fondul Monetar International: Ucraina: 16,4 mlrd. promise, 7,3 mlrd. oferite; Belarus: 2,4 mln. promise; 788 mln. oferite; Armenia: 823 mln. cerute; 400 mln. oferite; Georgia: 750 mln. promise; 400 mln. oferite; Kîrgîzstan: 100 mln. promise; 25 mln. oferite; Tadjikistan: 116 mln. promise; 39 mln. oferite. Ce constatam de aici? Ca batalia pentru acest spatiu nu are doar conotatii economice. Incapacitatea de a negocia cu FMI a Chisinaului si decizia de a cere bani de la Moscova este, înainte de toate, o decizie politica. Banii
FMI nu se livreaza fara conditionalitati economice si sociale dure, mai ales în perioada de criza. Banii Moscovei se dau fara conditii legate de reforme structurale. Nici nu are importanta, la acest punct, daca banii rusesti vor veni cu adevarat si în ce cantitate. Vizita din Federatia Rusa a presedintelui Voronin este continuarea fireasca a celei din 18 martie. Banii Moscovei sunt politici, mai degraba geopolitici, iar liderii care îi primesc stiu asta foarte bine. Reprezentantii UE contempla, melancolic, gesturile prezidentiale si se consoleaza ca, pâna la urma, Voronin se va întoarce la ei. Sau, cel putin, ca nu va pleca definitiv în bratele rusesti. Cum s-a ajuns, totusi, aici? Ceea ce se petrece în RM nu e decât o noua fila la un raport despre „limitele extinderii” si complicata relatie dintre „UE si Rusia”, publicat deja de expertii europeni. Un raport ce ar fi trebuit scris cu vreo doi ani în urma... Astazi, la Chisinau, situatia pare demna de un teatru al absurdului. Persistând naiv în ideea ca „revolutia din capul lui Voronin” va genera, prin reforme, europenizarea RM, unii reprezentanti occidentali au jucat, sistematic, cartea Voronin (plus câtiva apropiati), fara sa considere niciodata în mod serios o posibila alternativa. De aici si uimirea fata de o opozitie pe care o descopera, în realitate, abia dupa 5 aprilie si cu care nu au învatat înca sa comunice. Lipsa de realism a strategiei europene nu are, în principal, cauze umane, ci structurale, respectiv lipsa de interes acuta a Bruxelles-ului fata de RM. Daca la început Bruxelles-ul era cel care ar fi trebuit sa puna conditii guvernarii de la Chisinau, astazi, culmea, cel care pune conditiile unor reprezentanti europeni pare sa fie... Voronin. De teama ca acesta sa nu plece „definitiv” (!) în bratele Rusiei, limbajul reprezentantilor europeni este de tipul „ne exprimam regretul”, „ar fi bine sa”, „e pacat ca” etc. Moscova nu a jucat asa. Mult mai abila, a sugerat deja, discret, o alternativa la Voronin si nu o data priveste amuzata, probabil, cum numerele unu si doi din Parlamentul RM se afiseaza radiosi la reuniunile oficiale, cercetându-se reciproc, suspiciosi si pe furis. Rusia e linistita: oricând, alternativa e la dispozitie!

Spiritul lui 7 aprilie

Cele trei partide liberale, care au intrat în Parlament dupa scrutinul din 5 aprilie, au creat un „front anticomunist de cooperare în campania electorala”. Aparent nespectaculos, gestul arata coerenta si este în spiritul a ceea ce Opozitia anuntase înca înainte de alegerile parlamentare. Se pune problema semnarii unui acord de parteneriat politic „menit sa se întruneasca saptamânal în cadrul unui Consiliu Politic pentru a decide asupra strategiei si tacticilor electorale comune”. Premisele sunt bune
si ideea nu trebuie sa ramâna doar pe hârtie. Si situatia „listei lui Lupu” începe sa se limpezeasca, cel putin la nivelul pozitionarii politice fata de PCRM. „Lista lui Lupu” e europeana - dar cine nu este asa la Chisinau? -, dar comunicativa cu Moscova, respectiv fara asperitati fata de vecinul european cel mai semnificativ. Adica ceva de genul - pastrând proportiile - atitudinii Germaniei la nivelul UE. Si, ducând speculatia mai departe, nu e lipsit de interes sa sesizam ca pe „lista lui Lupu” se afla un fost ambasador al RM la Berlin sau ca cel mai activ comentator din Germania al spatiului RM a vorbit, la aparitia partidului, despre „evolutii benefice” si „echipa redutabila”. Daca UE, în ansamblu, nu pare interesata de ceea ce se întâmpla la Chisinau, probabil ca nu toti membrii ei gândesc în acelasi fel.