Guvernarea din Kiseleff

S-a mai încheiat o sesiune. Parlamentarii se vor întoarce la toamnă, bronzaţi, bine dispuşi, refăcuţi în două luni de vacanţă din cele trei date lor de ei înşişi prin lege. Erau atât de obosiţi, încât în ultima vreme nici nu mai puteau să lucreze: fie nu mai ajungeau pur şi simplu la treabă, fie aveau pro­bleme grave de concentrare. Totuşi, în câteva rânduri, au reuşit să-şi adune minţile şi trupurile la un loc ca să voteze câte o lege. Ultima dintre ele – Legea pensiilor – este cel mai răsunător exemplu despre cum guvernează PSD în locul PNL.

Guvernul Alianţei dădea şi el multe semne de slăbiciune – mai ales în Senat, unde nu era majoritar, iar răfuiala cu social-democraţii i-a anihilat legi importante, situaţia remediindu-se la Cameră -, dar guvernul liberal pare să se fi prăbuşit definitiv la picioarele pesediştilor. E greu de spus la ce se gândea premierul Călin Popescu Tăriceanu când îi replica preşedintelui Traian Băsescu, chitit să facă prin anticipate o „majoritate transparentă”, că nu are nevoie de o nouă majoritate parlamentară pentru a guverna, însă, într-un anume sens, avea dreptate.

De ce i-ar mai trebui un larg suport în Legislativ când poate ceda o parte din competenţele de legiferare unui partid puternic care să guverneze, astfel, direct din parlament, în timp ce Cabinetul liberal se arată lumii la Palatul Victoria?! Exemplele din ultimele două luni arată că asta s-a şi întâmplat, de fapt. PSD şi-a trecut cu brio prin Senat – situaţia fiind puţin probabil să se schimbe la Cameră – toate iniţiativele cu impact social.

Două legi pentru protecţia chiriaşilor din casele naţionalizate, amândouă prelungind termenele de evacuare şi obligând administraţiile fie să asigure locuinţe corespunzătoare, fie să subvenţioneze chiriile pentru evacuaţi. Altele două prevăd subvenţionarea chiriilor tinerilor săraci şi ale elevilor care învaţă în afara localităţilor de domiciliu, alta dă fonduri românilor de pretutindeni, alta transformă în bani tichetele de călătorie neutilizate de pensionari, alta le măreşte acestora substanţial pensiile etc.

Cea din urmă a fost votată inclusiv de opoziţia pedistă, căci cine se opune milioanelor de vârstnici săraci care-şi leagă voturile de punctul de pensie. Nici măcar guvernul care a mormăit că nu are bani, nici măcar preşedintele Băsescu n-o s-o facă. PSD a ieşit în câştig, din punct de vedere electoral (împărţind doar o mică parte cu ceilalţi), aşa cum a obţinut un avantaj politic şi de imagine din respingerea, la Senat, a legii de abilitare a guvernului de a emite ordonanţe şi din adoptarea moţiunii pe tema agriculturii. A negociat abilitarea contra şefia TVR şi i s-a dat, iar pe prea sigurul de sine ministru Decebal Remeş l-a obligat să înghită planul de măsuri ca pe bomboanele agricole.

S-ar putea crede că PNL nu are încotro, că este constrâns, şantajat să accepte măsuri care nu-i plac. Fals! Se află într-o situaţie de consimţământ. Premierul Tăriceanu a fost de acord, în două rânduri, să facă din PSD vioara întâi, social-democrată, a guvernării liberale: atunci când s-a despărţit de PD şi atunci când a refuzat anticipatele. Consecinţele deciziilor sale politice erau încă de pe atunci evidente, însă ele au fost asumate tacit din ambiţia de a-şi duce mandatul până la capăt şi din convingerea că PSD poate fi un coechipier de Putere după alegerile din 2008, iar o notă populistă nu strică electoral unui guvern liberal impopular. Ceea ce deranjează, acum, PNL este doar faptul că PSD cântă prea tare. Şi este numai începutul. Într-un an de zile, statul va deveni social-democrat şi ocupat cu pomeni electorale, sub presiunea guvernării pesediste din Kiseleff.